Separarea de realitatea sacra a lui Dumnezeu se poate petrece intr-un mod evident sau intr-unul subtil. Se poate intampla datorita gandurilor sau convingerilor pe care incepem sa le avem la nivel mental, insa se poate intampla si atunci cand inima se inchide fata de capacitatea ei intrinseca de a iubi. Adesori, cele doua merg impreuna.
Prezenta unei energii intunecate care indeparteaza o persoana de realitatea sacra nu este intotdeauna cunoscuta de sinele constient. In mod obisnuit, sentimentele de respingere sau judecata fata de altii, iritabilitatea si critica par a fi justificate de circumstantele exterioare. Aceasta justificare este cea care ne indeparteaza de iubire, care este terenul in care energia intunecata isi face loc. O astfel de justificare perpetueaza obiceiuri precum furia, judecata, critica, iritarea sau evitarea si ne impiedica sa vedem ca exista si alta alegere in situatia respectiva. Cineva aflat intr-o astfel de situatie poate alege sa se intoarca la iubire si sa paraseasca terenul intunericului.
Pentru a face aceasta schimbare sunt necesare doua lucruri: vointa de a renunta la emotiile care nu sunt iubitoare sau incurajatoare fata de ceilalti si sentimentul ca Dumnezeu sustine viata si fiinta celui care renunta la aceste emotii. Ca parte fundamentala a acestei schimbari, auto-protectia mentinuta, in general, prin atitudini emotionale, va fi inlocuita de o acordare cu Dumnezeu pentru protectie deplina.
Energiile intunecate sunt incompatibile cu iubirea. Unde exista iubire, intunericul trebuie sa dispara. Tot asa, unde exista sentimente adevarate de sfintenie, intunericul trebuie sa dispara. Aceste doi cai de a simti deschid inima spre patrunderea luminii de dimensiuni mai inalte si previn parasirea realitatii sacre a lui Dumnezeu fara a fi constient de acest lucru.
Din acest motiv, este important sa ne dam seama cand si unde se indeparteaza iubirea si sa stim ca inima este dedicata sa ramana credincioasa iubirii chiar si atunci cand circumstantele exterioare par sa fie potrivnice. Aceasta este misiunea data fiecarui suflet uman de catre Tatal Divin si Mama Divina. Aceasta misiune a iubirii este parte intrinseca a Intelegerii sacre pe care sufletele au facut-o la inceputul timpului si ancorarea in ea este parte a ceea ce elibereaza sufletul spre a deveni natura sa Divina.
Ancorarea in iubire elibereaza sufletul intrupat din intuneric si previne ranchiuna, conflictele si separarea, care apar adeseori cand se manifesta intunericul. Ancorarea in iubire este fundamentata in promisiunea de a ramane credincios Intelegerii cu Dumnezeu, indiferent de motivele care pot sa apara pentru a nu respecta o astfel de credinta. Aceasta ancorare este cea mai mare protectie impotriva fortelor care ar indeparta pe cineva de realitatea sacra si este, de asemenea, cea mai mare forta impotriva acelorasi forte, care ar putea sa indeparteze pe cineva de recunoasterea, simtirea si cunoasterea Sinelui Divin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu