Iertarea are atat mult de-a face cu iertarea de sine, adeseori chiar mai mult decat cu iertarea celorlalti. Acesta deoarece propriile greseli sau erori sunt adesea mult mai vizibile pentru ochiul interior, chiar daca ele sunt tinute secret fata de altii.
Iertarea de sine implica mai multe lucruri: primul este eliberarea de identificarea cu greselile facute in trecut, avand intentia de a vindeca, cu ajutorul lui Dumnezeu, cauza primordiala a acestor greseli.
In al doilea rand, iertarea de sine presupune umilinta inaintea lui Dumnezeu, stiind ca erorile din trecut se pot repeta din nou si din nou, in timp ce noi tebuie sa ne reexprimam dorinta de deveni puri si plini de lumina astfel incat sa ne putem intoarce la starea naturala a fiintei celei mai intime.
In al treilea rand, iertarea de sine implica eliberarea de dicotomia cu privire la a merita sau a nu merita iubirea si bunecuvantarea lui Dumnezeu. Aceasta este adeseori cea mai greu de obtinut schimbare, deoarece implica un salt de credinta in faptul ca si cele mai greu de iertat greseli pot fi achitate printr-o identificare cu propriul Divin intim si relatia cu Dumnezeu.
In centrul acestei tranzitii sta vointa de a renunta la gandurile, adeseori incarcate de energii intunecate, privind meritul de a primi iubirea lui Dumnezeu. Aceasta controversa trebuie inlocuita cu reafirmarea cu tarie si in mod repetat a sensului declaratiei "Eu Sunt":
Am fost creat ca si copil al lui Dumnezeu.
Divinitatea traieste in mine.
Eu sunt parte din Dumnezeu.
Dumnezeu se individualizeaza prin fiinta mea.
"Eu Sunt" este o afirmatie puternica si un punct de sprijin de care ne putem sustine cand suntem coplesiti de indoieli de sine si sentimentul de a nu fi merituosi. Aceste sentimete, pline de intuneric, trebuie sa fie eliminate si inlocuite de aceasta declaratie, astfel incat identificarea adevarata cu Dumnezeu sa pota fi acceptata si perceptia eronata asupra trecutului sa poata fi eliminata.
"Eu Sunt" afirma dreptul de a exista ca individualitate.
Aceasta declaratie afirma dreptul la existenta independenta ca si fiinta creata de Dumnezeu.
Ea declara disponibilitatea prezentei divine a lui Dumnezeu traind in interiorul sinelui ca si realitate tangibila si accesibila.
Toate celelalte indoieli despre faptul ca suntem sau nu de iertat pot fi rezolvate prin dubla afirmare a dorintei de a ne elibera de trecut si de a ne centra intr-o noua identitate ca si copii puri ai lui Dumnezeu, preum si prin declaratia "Eu Sunt". Adevarul despre natura divina a fiecarui suflet sta in aceasta constientizare, si este un adevar al sufletului care poarta cu sine puterea de vindecare atat a inimii cat si a mintii.
In practicarea iertarii de sine si a iertarii celorlalti se afla masura deplina a intoarcerii la miezul divin al fiintei. Este o alegere si o miscare pe care fiecare dintre noi o poate face stiind ca mantuirea este a tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu