Pierderea alinierii cu Lumina

Se intampla uneori ca alinierea cu lumina sa devina dificil de mentinut, iar in astfel de circumstante energia intunericului castiga teren in interiorul constiintei, indepartandu-ne si mai mult de lumina si de Dumnezeu. Aceasta miscare poate fi perceputa ca o cadere in depresie, lipsa de speranta, izolare si pierdere a experientei realitatii divine. Semnele ei caracteristice urmeaza urmatoarea secventa:

descurajare >> auto-compatimire >> izolare >> abandonare >> respingere a realitatii lui Dumnezeu.

 

Caderea poate fi observata odata cu aparitia ei, daca suntem hotarati sa nu acceptam sa fim cuprinsi de auto-compatimire sau de izolare fara a fi in stare de constienta.

Descurajarea, ca si sentiment, este foarte clara. Auto-compatimrea, mai putin. Pentru ca sentimentele adeseori par inevitabile, iar uneori este greu sa ne amintim alt fel de a ne simti in schimbul durerii fizice, emotionale sau mentale. Totusi, parerea de rau pentru situatiile dificile in care ne aflam sau sentimentul ca astfel de emotii sunt inevitabile pot fi parte a caderii in pierderea alinierii cu lumina. 

Urmeaza abandonarea, cu sentimentul ca Dumnezeu nu ne mai aude rugaciunile si ca nu putem simti sau avea incredere in dragostea Lui.

In final apare respingerea realitatii lui Dumnezeu, uneori ca o pierdere totala a credintei, iar alteori ca o experienta interioara a separarii care nu ne mai permite sa simtim realitatea lui Dumnezeu, chiar daca ne-o putem aminti.

Hotararea de a nu permite acestei secvente sa se desfasoare poate fi eficienta in combaterea indepartarii de lumina si de adevarul divin si poate sa ne faca mai puternici pe masura ce o cultivam si cautam calea de intoacere.