vineri, 8 aprilie 2011

Apreciere si recunostinta




            Acesta este un fragment dintr-o discutie despre apreciere si recunostinta, care a avut loc la un workshop intensiv cu Hathorii, in octombrie 2010. Tom vorbeste despre neurofiziologia si neuropsihologia acestor doua stari emotionale, pline de beneficii si da un exemplu amuzant la sfarsit. Este o informatie extrem de importanta. Odata cu iertarea cuiva, sa ne manifestam si recunostinta fata de acea persoana, pentru ca, fara fapta acesteia - oricat de cumplita a fost ea - noi nu am fi ajuns cu viata in punctul in care ne aflam acum si nu am fi invatat lectia/lectiile de care avem nevoie.



Sigmund Freud a facut, la inceputul secolului, o declaratie despre psihoanaliza, in care spune ca, scopul psihoanalizei este sa transforme suferinta isterica, in nefericire normala, umana. Acesta era scopul, telul si daca reuseai sa il atingi, era un lucru bun! Stiti, evolutia umana si-a continuat drumul, evident, unii dintre noi nu au tinut pasul cu ea, dar... Odata cu aparitia lucrarilor lui Maslow, s-a produs o schimbare in gandirea vestica psihologica. A fost recunoscut faptul ca exista mai mult decat nefericire umana si ca exista cu adevarat posibilitatea de a reusi sa functionam de la un nivel mai inalt din noi. Acesta a fost un curent nou si important. Apoi, recent, s-au efectuat cercetari asupra modului in care emotiile – ca de exemplu aprecierea si recunostinta – afecteaza functionarea creierului si neurofiziologia. Este foarte important. E vorba despre stiinta inimii. Intr-un fel, in New Age totul este oarecum neclar, de genul: Totul este iubire! – dar, deocamdata, nu vorbesc despre asta. Voi vorbi despre ea mai tarziu, cand voi ajunge la acest capitol!
Deocamdata vorbesc despre stiinta inimii si va ofer cateva referinte stiintifice pentru aceia dintre voi care au o gandire secventiala, logica. ,Le voi trece in revista foarte repede, pentru ca nu toata lumea e interesata de stiinta! Dar eu cred ca este foarte important sa fundamentam acest lucru. Stiinta spune ca, de fiecare data cand iti schimbi starea emotionala, modifici biochimia creierului, functionarea fiziologica a organelor si a sistemelor din corpul tau. Unele dintre cele mai reprezentative cercetari in acest domeniu au fost efectuate de Heart Math si demonstreaza ca inima - nu chakra inimii, cercetarile lor se bazeaza pe inima fizica - deci, inima fizica are doi nervi importanti, numiti Vagus, care ies din inima fizica, ajung in cele doua loburi temporale ale creierului si pot afecta functionarea acestuia. Ei au descoperit ca, atunci cand ai anumite emotii, ti se modifica ritmul cardiac – se modifica armonicele foarte complexe ale inimii. Ele sunt afectate de emotii. Tot ele afecteaza si modul in care gandesti si procesezi informatia. Exista un site urias, cu foarte multe informatii, al Institutului Heart Math. Ei au descoperit, in esenta, ca atunci cand esti intr-o stare de recunostinta si apreciere, esti mai creativ, rezolvi problemele mai bine si esti mai inteligent. Cand esti frustrat esti mai prost, rezolvi problemele intr-o maniera mai putin creativa, iar indicatorii de inteligenta descresc. E interesant. Am observat acest lucru la mine. Si voi ati observat la voi acelasi lucru.
De exemplu, eu am o relatie de iubire-ura cu calculatorul meu. La un moment dat, aveam un calculator – unul dintre primele modele de calculatoare Epson - care erau uriase si faceau ca un aspirator, atunci cand le porneai. Si avea 100 de MB! WOWOWOW! Cand ma frustra obisnuiam sa... Nu stiu de ce barbatii... Imi vine in minte un studiu psihologic facut pe baieti micuti si pe baieti mai mari, inainte de a fi socializati. Se uitau la desene animate, la TV. Cand desenele se terminau, baietii mai mici stateau, se uitau, incercau sa ii faca ceva ca sa mearga, nu reuseau si incepeau sa planga. Baietii mai mari, cand se termina filmul, loveau si dadeau cu piciorul. Creierele noastre sunt diferite! S-a demonstrat neurologic! Oameni buni, nu putem face nimic! Trebuie sa invatam sa acceptam! Asa ca eu imi injuram si tipam la calculatorul meu. Asta e o poveste adevarata... toate povestile pe care le spun sunt adevarate, desi unele sunt greu de crezut! Odata credeam ca sunt singur acasa. Inchiriasem o casa foarte mare, iar soacra mea, fosta mea soacra, locuia cu noi. Slava Domnului, nu locuia cu noi! Ritmul meu cardiac tocmai s-a modificat, la fel si fiziologia mea! Era in vizita! Deci, credeam ca sunt singur acasa. Calculatorul nu facea ce voiam eu sa faca, am inceput sa-l lovesc – inca mai fac acest lucru, atunci cand nu vrea sa faca ce vreau eu – si sa-l injur. Ii spuneam ceva de genul: O sa-ti rup gatu`idiot si dau cu tine de perete, daca nu mergi! Soacra mea, fara ca eu sa stiu, o suna pe sotia mea de atunci si ii spune sa vina repede acasa, pentru ca e cineva in casa si il ameninta pe Tom! Da! Era una dintre subpersonalitatile mele!
Intr-un alt domeniu de cercetare... stiinta este foarte interesanta cand depasesti limbajul complicat si ajungi la esenta..., in spatele limbajului se afla lucruri foarte interesante. Asistam la o Renastere. O adevarata explozie de informatii. Intr-un alt domeniu, total separat de cel cercetat de Institutul HeartMath, in imunologie... Cand am inceput eu sa ma implic in acest domeniu, se numea psiho imunologie. Acum se numeste psiho neuro imunologie. Cu cat devine mai importanta, cu atat mai multe cuvinte se adauga. Acum este mult mai importanta psihoneuroimunologia. La inceputul psihoimunologiei, prin anii `80, se dezbatea daca emotii afecteaza chimia creierul si fiziologia. Acum stim: le afecteaza! Deci, exista studii facute in psihoimunologie asupra imunoglobulinei de tip A, care reprezinta o mica parte a sistemului imunitar – nu este intreg sistemul imunitar. Ea se gaseste in saliva si, din acest motiv, este testata. De ce? Pentru ca e mai ieftina! Nu trebuie sa faci mare lucru, ci doar sa pui putina saliva si sa masori. Au descoperit – fascinant! – ca pentru fiecare 15 min de frustrare, producerea de imunoglobulina de tip A este suprimata pe o perioada ce poate sa se intinda pana la 24 de ore. Cercetarile arata ca nu suntem doar frustrati, ci si ca de fiecare data cand ne frustram si ramanem asa, crestem productia de substante biochimice daunatoare in corp. Pur si simplu. Indiferent de poveste, de motiv, fiziologie pura. De fiecare data cand simtim apreciere si recunostinta, sistemul vostru produce substante biochimice benefice. E foarte simplu, poate deveni complex, dar ma opresc aici. Iata un exemplu: s-a mai descoperit ca ceea ce tu crezi ca este adevarat schimba fiziologia si chimia creierului chiar daca e doar imaginatie. De exemplu: exista cineva in viata voastra care va supara? Daca te gandesti ca te vei intalni cu acea persoana si chiar te vei intalni cu ea peste cateva ore, la o sedinta, in care veti discuta despre ceva dificil, incepi sa te gandesti la asta... ce se intampla cu fiziologia ta? Te incordezi, intepenesti mai ales daca iti imaginezi ca ii infingi un cutit in spate! Pe de alta parte, ce se intampla daca esti indragostit? Toata sala a facut... mhhhh! Toata partea asta de sala a facut mhhhh! Te vei intalni cu iubitul tau! Si nici macar nu ai ajuns la partea de yam!yam! Dar doar ganditi-va la partea de yam!yam! Ce se intampla cu neurofiziologia ta? Se produc endorfine si incepi sa te simti foarte bine! Nici macar nu ai fost cu persoana respectiva! Doar v-ati imaginat! E foarte important sa intelegeti ca ceea ce se intampla in experienta voastra mental-emotionala va schimba realitatea fizica, sistemul nervos si corpul vostru. Deci, la inceputul acestei cercetari, cand am fondat Cercetarea Acustica a Creierului, in 1983 si cand lucram ca psihoterapeut am descoperit ca sunetul ii poate ajuta pe oameni sa treaca mai usor si mai repede prin curatarea emotionala. Cercetarea Acustica a Creierului este un grup format din cercetatori de la diverse universitati si laboratoare din tara, care cerceteaza modul in care sunetul afecteaza creierul. I-am cerut unui artist sa creeze o imagine – i-am spus despre ce imagine este vorba, iar ea a pictat-o. Acesta este rezultatul...asta a iesit din cercetarea acustica a creierului. Se aplica la ceea ce facem noi acum, deoarece are casti, asculta sunete, un univers de sunete, dar de fapt el/ea creeaza – este o fiinta androgina – poate fi si barbat si femeie. El/Ea creeaza un Univers, la fel ca si noi in fiecare moment al vietii noastre, indiferent daca ne dam sau nu seama de acest lucru. Maya acestei lumi ne impiedica sa vedem ca ne cream un univers pentru corpul nostru, chiar in acest moment. Ni s-au intamplat anumite lucruri, toti avem povesti care definesc ceea ce suntem, dar neurofiziolgia, psihoneurologia ne arata foarte clar ca noi ne cream acest amestec de substante biochimice. Suntem legati de felul in care interactionam prin procese fizice, prin gandirea si prin emotiile noastre. Aceasta este glanda pineala. In acel moment, nu stiam cat de importanta este. Era in 1983, inainte de a-i cunoaste pe ciudatii de Hathori. Apropo, au fost niste musafiri neinvitati! Vreau sa spun ca, atunci cand au aparut, eram foarte implicat in munca mea de psihoterapeut! Eram foarte ferm implicat in gandirea rationala si foarte fericit! Multumesc! Apoi au aparut ei si au deschis poarta catre o lume neapreciata in acel moment. Mi-au trebuit multi ani, ca sa ajung acolo! Voi vorbi mai incolo despre asta! Deci, aici este glanda pineala, aici este timusul si aici este inima - legatura dintre creier si minte, crearea unui Univers, ascultarea sunetelor. Cred ca puteti veni sa priviti in pauza. Asta reprezinta. Si asta facem in munca asta. Inca putin si vom lua o pauza, iar cei care doresc pot sa se uite mai de aproape. Inca putina stiinta despre inima si apoi mergem in tinutul WoWo.
Deci, Maslow a descoperit ca oameni pot functiona si la alte nivele decat cele nefericite. E un potential – nu trebuie sa fim nefericiti. Recent, la Harvard s-a dezvoltat un nou domeniu in psihologie, denumit psihologia fericirii. Pana acum psihologia s-a axat doar pe patologie - cand cineva este nefericit, nenorocit ori nebun sau orice altceva – pe asta s-a axat psihologia. Dr. Seagull si Universitatea Harvard s-au intrebat cum ar fi daca ar privi fericirea din punct de vedere stiintific. Ce se intampla cu oamenii cand sunt fericiti? Separat de dogmele spirituale si religioase. Ce fac oamenii instinctual, pentru a fi fericiti. Ei au cercetat asta. Daca sunteti interesati de acest subiect, vizitati site-ul Universitatii Harvard – o sa vedeti imediat, dr. Seagull. Au descoperit cateva lucruri comune. Oamenii fericiti aleg sa aprecieze mai mult lucrurile din viata lor si isi exprima aprecierea fata de ceilalti. Mai sunt si alte lucruri. Daca vizitati site-ul, veti gasi si tehnici care sa va ajute sa opriti emotiile distructive si cum sa treceti la o stare cu mai mult potential creativ.
Mai vroiam sa va vorbesc despre un lucru de aici din Seatlle. Este vorba despre Institutul Gotham al profesorului... El a cercetat relatiile de familie sanatoase. Care este diferenta intre o familie fericita si o familie nefericita? Repet: indiferent de situatie economica, de credintele religioase si restul. A urmarit din punct de vedere strict stiintific, ce au in comun si care sunt diferentele. El a descoperit ca o familie sau un sistem birocratic familial...cand vorbim despre un grup, vorbim despre o familie. Mi-a placut ce a spus Virginia... despre familii. Virginia ...este un terapeut specializat pe familii. Ea a spus ca nu exista familii...ci doar straini ce traiesc vieti paralele. Asta e o familie. Dr. Gotham si familia lui au descoperit ca in familiile fericite exista un raport de 5:1 de relationari pozitive/de apreciere la numarul de relationari negative. Adica, fiecare relationare negativa, rezultata sa spunem din interactiunea unui parinte cu un adolescent, este contrabalansata de cel putin 5 pozitive. Cu cat familia era mai fericita, cu atat raportul era mai mare. E interesant. In concluzie, ce gandesti si cum te simti, cum alegi sa te simti are un impact major asupra sanatatii tale si indiferent de starea ta de sanatate actuala, cand alegi – subliniez cuvantul alegi – sa traiesti aprecierea si recunostinta, sistemele tale corporale isi vor imbunatati functionarea, vei fi mai inteligent, vei rezolva probleme mai usor. Aceste lucruri sunt demonstrate stiintific. Nu sunt abureli, New Age! E stiinta inimii.
Acum trecem in taramul WoWo! Deci, va spuneam ca au aparut Hathorii. Ei sunt fiinte interdimensionale. Nu voi vorbi mult despre ei ci va voi spune doar ceea ce este necesar pentru munca noastra. Am interactionat cu ei. Ii vad psihic, nu fizic, deoarece ei se afla la un nivel cu o alta vibratie. Ei au inceput sa ma invete despre creier, vindecare si constiinta, prin geometrie sacra si sunet. Am fost implicat in cercetarea acustica a creierului 10 ani, inainte ca ei sa apara. Iar atunci cand au aparut mi-au dat aceste informatii foarte importante, dar nu puteam accepta locul din care spuneau ca provin. Mi-au spus ca vin din alt Univers, ca au trecut prin Sirius...iau eu spuneam... Foarte bine! Multumesc ca ati impartasit cu mine acest lucru! Dar eu sunt aici! Ma gandeam la psihoza – auzeam lucruri care nu erau reale! O Doamne! Intru intr-o depresie nervoasa! Dar ei continuau sa imi vorbeasca. Incercau sa ma faca sa inteleg cat de importanta este aprecierea si recunostinta. Vreau sa clarific ce semnificatie au ele pentru mine.
Aprecierea inseamna ca iti place ceva. Recunostinta este mai mult decat apreciere. Acum cateva saptamani, am primit un email de la neurofiziolog in care imi spunea ca, pentru el, aprecierea este superioara recunostintei. Citez: Aprecierea inseamna ca apreciezi calitatile unui lucru care merita atentie. Deci aprecierea e ceva de genul... O! E foarte frumos! Vad calitatile, le apreciez si multumesc! Asta este aprecierea. Recunostinta este ... Uau! Multumesc omule! E un lucru total, global. Cred ca aceste doua polaritati sunt exprimate foarte frumos de caini si pisici. Unii dintre voi au caini, altii au pisici. Cainii traiesc intr-o stare de recunostinta. Tu intri pe usa si ei incep: Oh! Doamne! Multumesc ca ai venit! Sunt atat de fericit sa te vad! Daca ai avea timp sa ma scoti la plimbare, ar fi asa de bine! Te-as iubi enorm! Te iubesc atat de mult! Sunt atat de fericit ca esti aici! Daaa! Chiar sunt! Pisica e altfel. Ea nu prea e recunoscatoare. Ea apreciaza mai mult sau... nu! Vad ca ai venit acasa. Estimez ca ai intarziat 5 minute. Sper ca mi-ai cumparat conserva de mancare preferata si nu crontanelele alea tampite. Daca nu mi-ai luat ce-mi place, voi fi nevoita sa te zgarai! Ooo! Mi-ai cumparat ce-mi place! Mmmm! Cred ca voi veni la tine sa te mangai cu coada! Asta e aprecierea! Alegeti: recunostinta sau apreciere! Nu conteaza. Neurofiziologia si stiinta ne spun ca nu conteaza, ambele vor functiona. Sunteti liberi sa va alegeti stilul potrivit – apreciere sau recunostinta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu