Lectiile vietii apar intr-o varietate de forme si de grade de invatare. Exista lectiile primare care te zdruncina chiar la radacina existentei tale. Cele de baza te invata cum sa iti imbunatatesti in fiecare zi lucrurile pe care le faci acasa, la scoala, in societate, in relatiile cu ceilalti sau in cariera. Lectii pe care nu le ceri, unele dintre ele fiind create din prostie sau ignoranta, altele pe care ai fi preferat sa nu le inveti niciodata.
Unii oamenii repeta lectiile iar si iar, ca si cum ar fi cantecul lor favorit. Ei le repeta pentru a declansa amintiri vechi, astfel incat pot sa retraiasca trecutul repetand lectia. In functie de realitatea pe care o creaza, ei deviaza, critica, se revolta, condamna, devin ipocriti, se acopera de rusine sau vina si/sau devin victime sau tirani.
De cealalta parte, sunt cei care isi invata lectiile cu adevarat. Ei devin mai toleranti si compatimitori, mai amabili, mai intelegatori, acceptand intamplarile vietii. Invata ca de fiecare data cand decid sa actioneze cu bunatate, aleg decizia corecta. Au invatat ca daca altcineva este aspru sau jignitor la adresa lor, ei trebuie sa traiasca in asa fel incat nimeni altcineva sa nu creada aceste ofense. Chiar si cand au nevoie de ajutor, ei stiu ca starea de liniste este adesea mai benefica decat cuvintele de incurajare.
Din pacate, multi oameni se raporteaza la timp, uitand ca in timp toate lucrurile trebuie sa treaca. Ei investesc in lectiile vietii lor in calitate de victime ale mintii lor; o minte care mereu ii judeca pe ei sau pe altii. Acest fapt poate crea un lant interesant de lectii care le infiereaza fiinta. Aceste lectii ne urmaresc peste tot cu scopul de a ne castiga intreaga atentie.
Decat sa imbratisam conceptul de raportare la timp, ganditi-va cu cat mai puternic este cand ne ancoram la un mod de viata atemporal si la ceva ce este mult mai mare decat nimicnicia ego-ului nostru. In aceasta situatie ne transformam lectiile de viata in oportunitati de aur, in loc sa investim in suferinta care, cu siguranta se va transforma intr-o forma de pedeapsa - sau a noastra sau a celor din jur.
Sufletul nostru inregistreaza totul. El oglindeste ceea ce alimentam si simtim despre noi. De aceea este cel mai bine sa invatam din toate lectiile - cele grele, groaznice, tragice, dureroase, vesele, incitante, care ne trezesc constiinta, cele revelatoare, serioase, amuzante si, bine-inteles, toate sunt reale in mintea noastra.
La exterior, putem vedea cum trateaza oamenii lectiile lor de viata. Unele corpuri sunt impovarate de supraponderabilitate, altele sunt marcate de cicatrice si vanatai sau au chipurile intristate, abatute, incruntate, in timp ce altele sunt rigide in miscari. La cei care s-au relaxat mai mult in timpul lectiilor, putem observa vitalitatea soldurilor in timpul mersului, curbele zambetului inscrise pe fata si stralucirea ochilor din momentele de revelatie care le-au adus pace interioara sau trezire a constiintei.
A trai si a stapani lectiile de viata cele mai provocatoare presupune un curaj deosebit de a le infrunta, a le invinge (ele pot fi foarte inselatoare), a apuca in maini ghimpii si taisul pe care le poarta si a accepta ca fiecare ascunde ceva care pentru moment este ingropat. Toate lectiile sunt create in ochii mintii noastre, stocate in celulele corpului nostru si in memoria noastra emotionala.
Lectiile vin din modul in care percem experientele si convingerile noastre. Daca, de exemplu, crezi ca viata este dureroasa, e posibil sa-i lasi pe altii sa te infranga, sa te lipseasca de respectul de sine, sa te insele cu privire la oportunitatile ivite, sa "obtina" de la tine ceea ce isi doresc si sa te impinga din nou la colt pentru a putea castiga. Si, daca te consideri "supravietuitor", probabil te stergi de praf, iti oblojesti ranile si urci din nou pe cal. Si nimeni nu te va da jos pentru multa vreme, nici macar tu insuti. Una peste alta, esti un supravietuitor!
Am ajuns la cateva concluzii interesante despre lectiile de viata. Ego-urile noastre judeca gresit modul in care ar trebui sa abordam viata, facand mult mai dificila invatarea celor necesare. Multi dintre noi ne descurcam mult mai greu cand e vorba despre noi decat atunci cand e vorba despre altii. Pentru a invata cu adevarat lectiile care ne aduc pace interioara si mai multa intelepciune, avem nevoie sa ne dam seama ca suntem facuti mult mai vigurosi si mai puternici decat ne consideram noi insine.
La nivel personal, nu exista recompensa mai mare decat sa descoperi samanta unei binecuvantari pe masura fiecarei lectii. Este mai util sa le infruntam deschis, decat sa ne aratam preocupati de ele dintr-un turn de fildes izolat sau cufundati intr-o multime de "a-faceri" si pretinzand ca noi stapanim cursul vietii.
(dupa Genece Hamby)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu