De atat de multe ori am fost disperat ca nu fac lucrurile destul de bine, sau ca, in ciuda bunelor mele intentii nu reusesc sa merg mai departe! In aceasta experienta umana, asa cum e ea, cu totii avem provocari; unele dintre ele le rezolvam usor, in schimb altele ne iau ani si ani de cautari.
In mijlocul propriilor noastre incercari se poate intampla sa ne simtim nesiguri de abilitatile noastre de a gasi o solutie. Daca ne confruntam cu ceva nou sau cu ceva ce nu am mai intalnit de multa vreme, provocarile sunt provocari tocmai pentru ca ne solicita o incursiune mai adanca in interiorul nostru si o schimbare a modului de gandire. Provocarile sunt oportunitati de a ne elibera de vechile obiceiuri si de a ne deschide spre noi moduri de a privi experientele noastre, moduri care sa reflecte mai bine adevarul despre cine suntem cu adevarat.
Totusi, confruntarea cu situatii dificile si confuze este cel putin incomoda, mai ales daca aceste situatii atenteaza la credintele noastre "intime" si par sa solicite interventia lui Dumnezeu pentru a ne revela adevarul. Insa am invatat si incerc sa mii amintesc mereu ca insasi interventia lui Dumnezeu este exact ce avem, nevoie.
In fiecare moment de revelatie sau de inspiratie nu sunt eu, ci Dumnezeu este cel care lucreaza prin mine. In momentele mele cele mai triste, confuze sau frustrante, cand ma simt ca si cum nu mai pot iesi din situatia grea in care ma aflu deoarece nu mai vad nicio alta cale de rezolvare, daca imi indrept contiinta spre Dumnezeul din mine, nu mai trebuie sa caut nicio solutie deoarece nu mai imi lipseste nimic. Orice sentiment de lipsa sau dezorientare dispare si este inlocuit de un adevar superior, si anume ca gandurile si actiunile mele sunt ghidate de constiinta divina perfecta si stiu exact ce am de facut.
Cand imi amintesc ca Dumnezeul din mine face toata munca, povara mea devine mai usoara si calea mea e clara. Imi dau seama in fiecare moment ca tot ce am nevoie e la dispozitia mea si ca eu sunt intreg si complet. Tot ce am de facut este sa cer!
Schimbarea de gandire este: stiu ce am de facut deoarece nu exista nicio idee sau raspuns care sa imi lipseasca. Nu exista alta cale.
Si cand reusesc sa imi amintesc aceste lucruri, ma intorc in Paradis chiar aici pe Pamant. Iubesc faptul ca putem face acest lucru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu