MATERIALELE CERCULUI CRIMSON

SHOUD 11: "Experienţa în spirală" – Cu Adamus, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson in data de 4 iunie 2011www.crimsoncircle.com; www.shaumbra-in-hd.ro

 Precizare:

Toate drepturile asupra acestui material apartin exclusiv lui Geoffrey Hoppe, Golden, Colorado, SUA. Prezentul material nu poate fi distribuit decat gratuit, in limba engleza si in traducere in orice alta limba. Prezenta versiune in limba romana este realizata de Georgiana, pentru www.ascensiunea.ro. In cazul preluarii pe alte site-uri sau bloguri, rugam sa preluati si aceste elemente. Namaste!

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul foarte Suveran. Bine aţi venit la adunarea noastră,  dragi Shaumbra. Bine aţi venit în energia acestui grup – toţi cei de aici, din sala din Canyon, cei ce privesc din întreaga lume, da, (priveşte în cameră) – salutări, bine aţi venit. Haideţi să respirăm adânc împreună, pe măsură ce ne începem ziua. O să am nevoie de un pahar cu apă şi.... doar un pahar, fără apă. Un pahar de sticlă. Te temi că s-aş putea să-l sparg?

LINDA: Da! (râsete)
ADAMUS: Ştiam că aşa va fi, draga mea, iar de asta ai spart tu un pahar aseară. Hmmm. Ahhh. Ahhh‼ (râsete) Aşa că nu mai e nevoie să faceu asta azi.
LINDA: Sunt foarte bucuroasă că te pot asista.
ADAMUS: În timp ce îmi aştept paharul… şi cafea, fără zahăr, cu frişcă, vă rog. Ah, mulţumesc. (Suzy îi aduce un pahar) Mulţumesc.
LINDA: Mulţumim, Suzy.
ADAMUS: Aşa că, dragi Shaumbra …
LINDA: O să regreţi asta, dar îţi mulţumesc.
ADAMUS: Da. Astăzi vom juca un mic joc în timp ce vom vorbi. V-ar plăcea? (audienţa răspunde: “Da”)
LINDA: Câtă vreme nu sunt probleme de siguranţă personală!

ADAMUS: Jocul este destul de simplu. Vedeţi voi, credeţi că aţi venit aici ca să fiţi umpluţi cu ceva. Credeţi că aveţi un nivel scăzut al ceva. (toarnă apă în pahar) Este cam jumătate? Voi credeţi că aveţi un nivel scăzut al ceva, astfel că voi credeţi că aţi venit la această adunare pentru a fi umpluţi.

Ah! Asta este o iluzie. Este o mare iluzie şi aşa trec prin viaţă cei mai mulţi oameni – constant încearcă să umple paharul, constant încearcă să obţină puţină abundenţă, puţină iubire, puţin sex, orice ar fi. (râsete) Constant încearcă să umple acel pahar, apoi nivelul său scade mereu, iar voi trebuie să mergeţi şi să-l umpleţi altundeva. Nu aşa funcţionează lucrurile cu adevărat. Te rog, dacă vrei să-mi ţii paharul... (dă paharul Lindei)

Jocul pe care îl vom juca astăzi este acesta. (Adamus desenează o spirală pe tablă)
LINDA: Păr ondulat? (cineva din audienţă spune: “Spirală”)
ADAMUS: Spirală. Despre asta este vorba – spirala. Nu este vorba despre umplerea paharului, despre nevoia constantă de a-l reumple. Este vorba despre expansiune, despre spirala constantă. Aşa că ceea ce vom face astăzi – o să jucăm un mic joc, dacă vreţi – astăzi vom evolua. Astăzi ne vom spirala energiile. Astăzi vom înflori. Nu doar o să umplem un pahar, o să înflorim.
În timp ce vorbesc, în timpul prelegerii mele – bună sau nu, nu contează cu adevărat. De fapt aş putea să nu spun nimic. (pauză) Doar mă uit să văd dacă aplaudă cineva. Nu, bine. (râsete) Aş putea să nu spun nimic…
LINDA: Asta a fost amuzant.
ADAMUS: A fost amuzant. (râsete) Oameni, cel puţin puteţi râde.
Astfel că jocul este... Astăzi voi vorbi. Oh, am câteva lucruri… am multe lucruri. Am putea sta până foarte, foarte târziu dacă am vrea sau am putea să stăm pe durata obişnuită. Energia Ghidării (prin channel de Kathleen Loughery)  ni se va alătura mai târziu şi vom avea o sesiune de întrebări şi răspunsuri. Vom vedea unde vă duce pe voi…
LINDA: Ohoooo!
ADAMUS: … sau pe noi. Au curaj să întrebe? Au curaj să întrebe? Astfel că pe măsură ce vă distragem, pe măsură ce vorbim, pe măsură ce are loc această distracţie… sper că vă distraţi, da? Sunt foarte amuzat, Sart. (râsete; Sart poartă un costum de înger)
Pe măsură ce trecem prin spirală, vom face mici pauze. S-ar putea ca nici să nu le observaţi, însă vor fi mici pauze de energie. Tobias le-a numit puncte de separare. Sunt atunci când vă schimbaţi, treceţi la următorul ciclu. Astfel că pe măsură ce eu trec prin subiectele de astăzi şi trecem prin întrebări, o să facem o pauză mică, aproape de nedetectat, astfel încât să putem face ca spirala să continue. Vom face asta pe parcursul zilei. (desenează mici semne pe spirală) Iar când vom fi terminat, veţi pleca de aici puţin diferiţi. Veţi gândi că aţi învăţat ceva. Probabil că nu. Probabil că nu. Oh, s-ar putea să vă gâdil puţin memoria, dar de fapt nu veţi învăţa nimic. Însă sperăm că veţi experimenta ceva.
Vedeţi spirala de aici. Aţi văzut vreodată o clădire foarte mare ce pare rotundă – complet rotundă, pe deplin? De fapt nu e aşa. Acea clădire este făcută dintr-o serie de blocuri plate sau din panouri de sticlă ce dau iluzia că este rotundă, dar de fapt nu este.
Iluzia spiralei este în mare parte la fel. Voi treceţi prin viaţă gândindu-vă că sunteţi aici chiar acum (desenează un “x”) şi că urmaţi această cale şi că la sfârşitul după-amiezii veţi fi aici (desenează o linie către un alt “x”). Deloc. De fapt sunteţi în această spirală frumoasă, o expansiune, o evoluţie a voastră. Nu umpleţi niciun pahar – credeam că ţii tu paharul (către Linda) – nu veţi umple niciun pahar, deoarece este un tipar vechi: îl umpleţi puţin, se goleşte. (cineva suspină, când el toarnă apă pe podea) Oh, e doar apă. (râsete) Ştiai că o să fac asta. Ai crezut că o să ţi-o torn în poală. (râsete) Ahhh!
LINDA: A mai făcut asta!
SHAUMBRA 1 (o femeie): Ştiu că da!
ADAMUS: Absolut. (ia altceva de băut) Asta e o băutură energizantă. Ar fi foarte lipicioasă, aşa că nu o să facem asta. Astfel că acesta e jocul. Vom vorbi pentru o oră şi jumătate sau cam aşa ceva, iar voi doar opriţi-vă din a gândi. Eliberaţi. Permiteţi să se petreacă. Respiraţi adânc. Spirala numărul unu. Punctul de separare numărul unu tocmai s-a petrecut.
Energii actuale
Următorul… nu mai gândiţi aşa de mult! Următorul. Au fost câteva săptămâni intense şi încă nu s-au terminat. Ei bine, aş spune că am trecut prin ele cam 40%, Pete. A fost foarte, foarte intens. Ştiai că o să fac asta. (ia pălăria cuiva)
SUSAN: Am adus-o pentru tine.
ADAMUS: Da. (scoate din pălărie un ziar mototolit) E ceva interesant în ziar? (râsete) Îl asimilai, îl absorbeai, de-l purtai în…? (râsete) Foarte interesant mod de a citi ziarul – pune-l în pălărie. (îşi pune pălăria) Data viitoare pălăria să fie mai mare sau o să găsesc un channeler cu capul mai mic. (Dave face poza) Încă una. (îi mai face o poză) Ok, bun. Mulţumesc.
Vedeţi, dragi prieteni, o distragere… eiiii… (se uită la Sart, îmbrăcat într-un costum de înger) Ce dracu?! (râsete) O iluzie! (mai multe râsete) Dacă aş fi murit şi aş fi ajuns în rai şi te-aş fi văzut, m-aş fi întors şi aş fi fugit în direcţie opusă!! (râsete) Desigur, uite, Cauldre poartă pălăria caraghioasă!
LINDA: Vino aici, Sart. Vino. În faţă, în mijloc. Hai, meriţi.
ADAMUS: Frumos. Mulţumesc.
SART: Hello, Shaumbra! (audienţa aplaudă)
LINDA: Un înger de groază.
ADAMUS: Distragerea numărul doi. Respiraţi adânc. Vedeţi? Ideea de astăzi este că e foarte uşor. Într-atât de uşor. Nu e nevoie de gândire. Fără procesare. Vom vorbi despre asta într-un moment, dar e finalul procesării. Luna trecută a fost foarte intensă şi am trecut de asta cam 40%. Cum vă descurcaţi cu… oh, nu ar trebui să întreb. Cum te descurci cu asta?
SHAUMBRA 3 (o femeie): Grozav.
ADAMUS: Grozav. Ştiam asta. Pot să-ţi văd sclipirea din ochi.
Dragi Shaumbra, vreau ca voi să faceţi un instantaneu cu voi în acest moment, pentru că niciodată energiile de pe Pământ nu au fost aşa de intense. Niciodată nu a fost o astfel de tranziţie a energiilor care pleacă, a celor noi care se pregătesc să vină. Niciodată nu a fost atâta stress în sistem. De fapt sunt surprins. Dacă aş fi fost un înger parior, aş fi pariat că lucrurile vor plesni până acum. Elasticul conştiinţei umane a fost întins foarte tare, foarte tare, în special în ultimele săptămâni, şi se va trage de el şi mai tare. Acum, sunt unii care ajută la detensionare as, de fapt. De fapt. Sunt la ştiri. Sunt… nu vreau să spun că ei păcătuiesc drept sacrificiu pentru voi, dar, într-un fel, aşa este. Păcătuiesc ca sacrificiu.
LINDA: Precum Edwards şi Schwarzenegger? (râsete)
ADAMUS: Astfel că voi citiţi… viaţa lor se duce de râpă dintr-o dată, voi citiţi despre asta şi spuneţi: “Mă bucur că nu am fost eu”. (râsete) Dar aţi fost voi, într-un fel. Dar o parte a ceea ce apare la ştiri nu este de fapt o mare dramă. Desigur, sunt şi lucruri traumatice. Piaţa este la cel mai de jos nivel din tot acest an. Cât de jos se poate duce? S-ar putea să descoperim.
LINDA: Ruşine să-ţi fie. Să nu spui asta tare.
ADAMUS: S-ar putea să descoperim. În esenţă aveţi colapsul economic al Greciei, care va fi urmată în curând de alte ţări. Ei nu folosesc acest termen, spun doar că bilanţul său este puţin dezechilibrat. Ei bine, ştim că atunci când bilanţul vostru este dezechilibrat înseamnă colaps. (râsete) Aşa că ei sunt... iar aici vorbesc despre planul emoţional, nici măcar nu mă refer la cel financiar. (mai multe râsete) Mulţumesc. Astăzi am multe scaune de bar. Asta e bine. Eu nu le folosesc, dar le am pentru orice eventualitate.
Astfel că se petrec lucruri la ştiri, în special în vremuri ca acestea – colapsul energiei sexuale, congress… congress… (Adamus se opreşte să se uite la o fată îmbrăcată într-un costum de “gravidă”. Aceasta îl invită să se apropie) Nu… nu! (râsete) Ştii, ultima dată când am făcut asta m-am trezit reîntrupat pe Pământ. (mai multe râsete) Chiar în canalul de naştere! La naiba! Nu mai cad iar în şmecheria asta veche!
Aşa că aveţi o situaţie cu congressmanul… şi vă rog să nu râdeţi.
LINDA: Weiner![1]
ADAMUS: Weiner. Cu adevărat. Îl aveţi pe Arnold. Aveţi toate aceste lucruri ce se petrec, situaţiile economice şi tot ce se mai întâmplă. Sunt surprins că nu a plesnit. Ştiţi ceva? Ştiu că vă faceţi cu toţii griji pentru asta. Ştiu că există… oh, există frica veche, înrădăcinată, o frică foarte, foarte adâncă, terorizantă: “Dar dacă se destramă?” Aş vrea să vă opriţi o clipă şi să încetaţi să mai susţineţi toate astea. Este vechiul lucru atlant. Ah, (cască) Atlantida. Dar încă o mai purtaţi cu voi. Încă mai sunteţi îngrijoraţi: “Dar dacă totul se prăbuşeşte?”
Şi dacă este aşa? Şi dacă este aşa? Ah! Vedeţi voi, nu se va prăbuşi precum Atlantida, deloc. Este prea multă, aţi putea spune... eu o să o numesc “energie a luminii” ce este pregătită să vină sau care se află în jur. Conştiinţa omenirii este destul de… este într-un echilibru interesant. Nu veţi avea distrugerea societăţii în mod fizic, însă veţi avea evoluţia societăţii într-un mod foarte conştient.
Conştiinţa, dragă Patricia, aşa cum ştii, conştiinţa va fi marele cuvânt. Vorbeşte despre megatendinţe. (vorbeşte cu Patricia Aburdene, autoarea cărţii “Megatendinţe 2010”) Conştiinţa. Oamenii vor deveni mai conştienţi, iar unii nu sunt deloc. S-ar putea ca ei să nu-şi continue călătoria pe această planetă acum, iar asta este în regulă. S-ar putea să plece pe cont propriu undeva, însă conştiinţa este noul soare ce răsare.
Alimentaţia conştientă, am auzit-o pe Linda din Eesa vorbind despre asta. Viaţa conştientă. Realizaţi cât de mulţi oameni trăiesc inconştient? Aproape toţi. Aproape toţi. Abundenţa conştientă. Acesta e un subiect în sine. Relaţiile conştiente. Realizaţi că încă există un strat imens de hipnoză, despre care am vorbit, dar totuşi Shaumbra încă are tendinţa de a se lăsa prinsă în el. Încă aveţi tendinţa de a vă lăsa puşi la pământ de asta, dar învăţaţi. Înveţi. Te trezeşti. Înveţi, da? Spune-mi că înveţi.
LARRY: Da.
ADAMUS: Nu, ca şi cum crezi asta, ca şi cum înveţi.
LARRY: (ceva mai tare) Da.
ADAMUS: Stai cu braţele încrucişate, abia dacă scoţi o vorbă din gură. Înveţi?
LARRY: Da.
ADAMUS: Despre ce?
LARRY: Nu am nicio idee.
ADAMUS: Despre nicio idee. (râsete) Dă-mi voie să-ţi dau un indiciu. Despre conştiinţă!
LARRY: Oh.
ADAMUS: Conştiinţă. Aşa că hai să ne oprim, stai o clipă. Tocmai am trecut printr-un alt ciclu. Grozav. Oh, e nevoie de aşa de mult ca să vă distragem. Viaţa conştientă! Tu trăieşti conştient?
LARRY: Nu.
SHAUMBRA (o femeie): Spune…
LARRY: Bine, da.
ADAMUS: Da. Cu adevărat?
LARRY: Poate.
ADAMUS: Poate? Vezi tu, este această ceaţă – nu mă iau de tine, dar tu ai vrut să fac asta. Tu ai vrut. Există o ceaţă şi e uşor de intrat în ea. Nu da vina pe tine. Dă-mi voie să fac eu asta. (râsete) Slide-ul meu distractiv! (cere desenul animat cu râsete) Este foarte uşor să te laşi prins pentru că tu, dragul meu prieten, încă mai preiei lucruri pentru alţii. Crezi că nu faci asta, dar o faci constant, iar asta te va pune în ceaţă. Tu… tu… oh, o să spun. Pot? Nu te iubeşti pe tine? Ăăăă, da. Îţi place să nu te iubeşti pe tine?
LARRY: Nu.
ADAMUS: Nu? Şi atunci de ce o faci?
LARRY: Din obişnuinţă.
ADAMUS: Din obişnuinţă. Absolut, din obişnuinţă. Poate că e un obicei confortabil. Ce s-ar petrece dacă te-ai iubi pe tine, dacă ai pleca astăzi de aici iubindu-te absolut pe tine? Nu gândindu-te la asta, ci iubindu-te pe tine cu adevărat. Care ar fi ramificaţiile?
LARRY: Fericirea.
ADAMUS: Nu, viaţa ta se va duce de râpă pentru scurt timp. Absolut. (râsete) Absolut, pentru că tot ce ai creat în viaţa ta, premisa vieţii tale este: “Nu mă iubesc pe mine, ca urmare o să rămân neconştient şi o să continui să-i las pe alţii să se hrănească. O să am grijă de toţi ceilalţi, dar nu de mine”, chiar dacă eşti în rolul de a fi Standard. Aştepţi un mic şut în…
LARRY: În portbagaj.
ADAMUS: Da şi acesta este. Realizezi că vorbeşti pentru toţi… pentru toţi. Dacă ai pleca de aici şi cu adevărat te-ai iubi pe tine, absolut, viaţa aşa cum o şti s-ar face bucăţi. Asta nu e rău, iar eu fac legătura cu ceea ce discut – subiectul omenirii întinse precum un elastic.
Dar totul se va schimba. Totul evoluează şi înseamnă o curăţare a energiilor vechi, blocate. Noi doi am vorbit, şi tu le ai, dar încă vrei să te ţii de ele, din cauza fricii înrădăcinate: “Dar dacă eliberez?” Este vechea frică profundă, veche, abisală. “Dar dacă eliberez? O să cad în asta”. Apoi micile fragmente a ceea ce tu ai numi bucuria vieţii – s-ar putea să le pierzi şi pe ele. Dar, dragi Shaumbra, dragă Larry, dragi prieteni vă pot spune că acum este un timp diferit. Este timpul de a elibera asta. Este timpul de a înceta să vă mai gândiţi la asta, de a o face, de a vă iubi pe voi – cel mai greu lucru pe care îl veţi face vreodată. Cel mai greu lucru pe care îl veţi face vreodată – iubirea de sine.
Aşa că respiră adânc. Ah, tocmai am trecut prin trei niveluri. Ştiu (către Larry) că abia aştepţi să mă întorc în faţa sălii. (râsete) Parcă spui: “Lasă-mă în pace! Du-te acolo! E vară!”, dar nu o să fac asta, pentru că mă distrez prea bine. Şi tu la fel.
LARRY: Mulţumesc.
ADAMUS: Da, ok. Respiră adânc. Uauuu! Vezi? Nu mai e nevoie să ne gândim la asta. Doar dă-ţi voie să treci prin acea spirală. Tu, îndeosebi, nu gândi, nu pricepe, doar treci prin acea spirală. Este foarte uşor. O să explic. Ok, mulţumesc.
LARRY: Mulţumesc.
ADAMUS: Aplauze pentru Larry. (audienţa aplaudă) Oh, nu aş fi Adamus dacă nu aş face astfel de lucruri. Întrebarea este: când e rândul vostru? Aşa că, dragi Shaumbra … (Adamus face o pauză, ca să ia o înghiţitură) Ah! Încă o spirală. Într-atât e de uşor. Mă joc cu voi astăzi sau mă joc împreună cu voi, ar trebui să spun. Într-atât e de uşor. Vreau să chem sfârşitul acestei lupte, al stressului mental şi al makyo. Nu e nevoie să fie aşa. Nu adevărat nu mai e nevoie să fie aşa, niciodată.
Îngeri şi extratereştri
M-am simţit cel mai din întreaga mea… ei bine, viaţă nu este un cuvânt potrivit,  din timpul suveranităţii mele acum o săptămână în Varşovia. Am iubit Polonia şi încă o mai iubesc. Am petrecut mult timp acolo, iar în ultimii mei ani de singurătate pe această planetă în corp fizic am petrecut mult timp în nordul Germaniei şi în nordul Poloniei. De ce? Datorită ţinutului, naturii, energiilor de acolo, puteam intra în comuniune cu mine prin natură. Am petrecut mult timp acolo pentru că eram nemulţumit de ceea ce se petrecea în alte tărâmuri – interferenţa. Îngerii pot interfera! Nu vă lăsaţi prostiţi că toţi îngerii sunt buni. Credeţi că… (spre Sart) Ridică-te, te rog. (Adamus râde) Acesta e un înger bun! Da.
Îngerii… voi aţi fost îngeri şi v-aţi blocat. Unii dintre îngeri se blochează, s-au blocat. Aşa cum am spus în discuţia noastră de weekendul trecut (Angels and Aliens – Îngeri şi extratereştri[2]), exista aceasta stâncă frumoasă, numită acum Pământ, ce a fost creată ca loc de evoluţie. Evoluţia vine mult mai graţios şi e mai plină de experienţă atunci când puteţi intra în materie fizică pe o astfel de planetă. Atunci când toată planeta a fost însămânţată... grupuri de îngeri numite Semănătorii au venit aici fără corp fizic, însă au însămânţat-o cu lumina care va aduce viaţa. Apoi a venit grupul Supraveghetorilor, iar treaba lor era să menţină conexiunile energetice între Ordinul Arcului şi Pământ. Supraveghetorii aveau o responsabilitate imensă: să observe, să monitorizeze, să contribuie la mişcarea energiilor, dar să nu atingă doamnele şi nici bărbaţii. Să nu atingă.  
Ei bine, Supraveghetorii, unii dintre ei, nu au putut rezista. De ce? Deoarece îngerii sunt fiinţe senzuale. Senzuale. Nu înseamnă doar sexy, înseamnă senzual – simţirea culorii, simţirea muzicii, (cineva îl atinge) simţirea mea! Îngerii adoră senzualitatea. E un cu totul alt channel despre senzualitate. Voi v-aţi reprimat senzualitatea, pentru că vi s-a spus că este sexualitate. Nu este. Senzualitate înseamnă a vă mirosi energia. (miroase pe cineva) Oh! Da! Ohhh… haideţi să mai facem un mic salt aici. Ah, evoluăm. Da. Totul este o distragere, dar una frumoasă. De aţi face altminteri? V-aţi uita la televizor?
Aşa că Supraveghetorii nu s-au putut abţine, sau aşa spun ei, şi au început să interfereze, au început să se joace în visele oamenilor care erau acum pe Pământ, iar din vise au putut face nişte lucruri interesante. În cele din urmă au creat descendenţi numiţi nefilim, iar aceşti nefilimi au fost numiţi blestemul Pământului. Nu cred că este o afirmaţie chiar exactă, dar cu siguranţă au provocat tulburare. Astfel că am vorbit despre acestea în detaliu, despre toată interferenţa. Ceea ce spun aici este că doar pentru că o fiinţă se numeşte pe sine înger nu înseamnă că ştie mai bine ca voi. Am vorbit despre extratereştri. Ohooooo. De ce… să-mi spună cineva, de ce… (se aşează în faţa lui Edith) Tu să-mi spui. (câteva râsete) De ce oamenii îşi dau puterea către orice altceva? De ce este aşa?
EDITH: Nu am nicio idee.
ADAMUS: Ah, mă temeam că o să spui asta. Da. De ce o persoană şi-ar da puterea sa către altcineva, altceva?
EDITH: Poate că este mai uşor.
ADAMUS: Inclusiv către dumnezeu… inclusiv către dumnezeu.
EDITH: Corect, corect.
ADAMUS: Şi către extratereştri.
EDITH: Oh, atunci nu e nevoie să-şi asume responsabilitatea pentru sine.
ADAMUS: Oh! Ai ştiut, draga mea! Nu au nevoie să-şi asume responsabilitatea! (audienţa aplaudă) Poţi continua să fii neconştient. Poţi continua să fii…
LINDA: Un premiu Adamus?
ADAMUS: Trei!
LINDA: Trei.
ADAMUS: Eşti populară. Vreau să mă împrietenesc şi eu cu tine pe Facebook. (râsete)
EDITH: Tu eşti mereu prietenul meu. Te iubesc.
ADAMUS: Da, nu e nevoie să-şi asume responsabilitatea. Ei pot rămâne în zone neconştiente. Nu e nevoie, Larry, să se iubească pe ei înşişi. Ei pot adormi la volan, în marea roată a vieţii, cea de acolo, dar când se petrece asta ei pierd – voi pierdeţi – foarte mult. Pierdeţi foarte mult. Respiraţi, hai să trecem prin această mică rotaţie. Uuuu! Vedeţi ce uşor este. Ah! Mult mai uşor decât să vă gândiţi la asta. Ah!
 Secrete?
Mi s-a pus în Norvegia o întrebare interesantă, poate una din cele mai interesante, una din cele mai profunde şi una din cele mai iritante întrebări din Norvegia. Întrebarea era ceva de genul: “Adamus …” iar persoana era serioasă, apropo, “Adamus, care este secretul? Ce ţii ascuns? Ştiu că ţii ascuns ceva. Ce este? Ce este?”
Acum, întrebarea era interesantă, pentru că acea persoană credea asta la modul absolut. (Adamus ia o înghiţitură) Hmmm. Vrei şi tu? Acea persoană credea la modul absolut că există ceva ce eu ţin ascuns – iar dacă nu eu, atunci o altă fiinţă sau poate că e o carte, vreun maestru ascensionat – ca şi cum noi ţinem secrete, ca şi cum vă ţinem ceva ascuns intenţionat, ca şi cum e un morcov mare, ca şi cum… şi mai sunt unii care spun că trebuie să mergeţi la tot mai multe workshopuri, la şcoli şi că trebuie să deveniţi dependenţi de mersul la ele. Am să vă spun chiar acum, nu e nevoie să mergeţi la un workshop sau la o şcoală. Nu e nevoie. Nu e nimic ce să aveţi nevoie să învăţaţi.
Nu există secrete. Nu e niciunul. Acesta e secretul – că nu există secrete. Nu există vreun lucru pe care noi – eu, oricare dintre fiinţele cu care lucrez, Tobias sau oricare dintre ceilalţi – să-l ţinem ascuns. Însă a fost o întrebare interesantă din punctul de vedere în care conţinea atât de multă energie mentală. Era o persoană, poate puţin similară cu voi, care încă mai încerca să priceapă. Încă mai încerca să priceapă! Ca şi cum există un mare puzzle şi noi i-am ascuns piesele prin tot iadul, prin toată damnarea şi prin restul universului, pentru ca voi să mergeţi şi să încercaţi să pricepeţi. Ca şi cum noi nu avem nimic altceva de făcut decât să ascundem piese de puzzle! Nu, dragi Shaumbra! E amuzant. Slide-ul cu râsete? Da, bun. (râsete)
Astfel că a fost o întrebare interesantă, dar şi validă, pentru că este precum paharul meu cu apă. E ca şi cum trebuie mereu să fie umplut, în fiecare zi, în fiecare săptămână, în fiecare lună cu ceva, are nevoie de umplere. Aţi realizat vreodată că în toate vieţile pe care le-aţi avut pe Pământ, cu toate umplerile pe care le-aţi avut, acel pahar trebuie să aibă o gaură sau că întreaga iluzie este falsă?
Eu aş spune că întreaga iluzie este absolut falsă, pentru că nu e vorba despre reumplere. Nu e vorba despre vreun secret. Nu e vorba despre a încerca să umpleţi ceva, iar apoi să daţi pe afară într-un fel de extaz makyo.
Este vorba despre experimentare. Asta e tot. Este vorba despre experimentare. Persoana care a pus întrebarea evident că nu se afla în experimentare în viaţa sa. Evident că încerca să priceapă. Citea mult, sunt sigur. V-ar plictisi de moarte dacă ar trebui să petreceţi un weekend cu el. (râsete, căci el aşteaptă ca slide-ul cu râsete să fie afişat) Oh, e un grup dur, un grup dur. Pot să am şi eu un instrument electronic ca să-mi pornesc singur râsetele? (înregistrarea cu râsete porneşte din nou)
Astfel că, evident, acea persoană nu se afla în experienţă. Se afla în minte. Evident, umplea pahare cu apă în loc de a-şi evolua experienţa. Evident, se afla într-un tip de energie în care nu se iubea pe sine… (merge în spatele sălii, unde i se arată care este butonul care declanşează înregistrarea cu râsete) Acum ştiu unde este! Dacă mă vedeţi îndreptându-mă înspre acest loc, ştiţi că o să fac ceva amuzant.
Însă întrebarea este interesantă – că ar fi vreun secret, că ceva este ţinut ascuns. Cred că secretul ar fi (a) că nu există nici un secret; (b) că nu există nimic de priceput, iar cu cât mai repede treceţi peste asta, cu atât e mai bine. Nu e nimic de priceput. Această “pricepere” a oamenilor este obsesivă. Este dezgustătoare. Vă secătuieşte de energie. Este foarte arhaic. Este o mare şaradă. Nu e nimic de priceput. Este totul de experimentat.
De câte ori vă reţineţi de la a vă oferi vouă înşivă o experienţă, experienţa de a face ceva care s-ar putea să vă pună sub presiune, care v-ar putea scoate din zona de confort, experienţa de a începe o afacere, de a face ceva nebunesc, de a merge într-o excursie? Unii dintre voi, cei din sală, aţi vrea să mergeţi în nişte excursii, dar vă oferiţi o mie de scuze pentru a nu vă duce – că nu aveţi banii, că nu aveţi timp, că vă temeţi să mergeţi în… (către “gravidă”) De câte ori mă uit la tine…. (Adamus râde)
SHAUMBRA (o femeie): Mă extind.
ADAMUS: Da, te extinzi. Da. Interesant… (mai multe râsete) Ai vrea să vii aici o clipă? Eşti exemplul perfect – dumnezeu ştie pentru ce! –, însă eşti exemplul perfect pentru ceva. Poate îmi spune şi mie cineva. Un exemplu perfect pentru ceea ce vorbesc eu aici. Este evident că eşti o fiinţă adorabilă, atrăgătoare, frumoasă, inteligentă şi foarte conştientă şi cred fiecare cuvânt pe care îl spun.
SHAUMBRA (o femeie): De acord.
ADAMUS: Eşti de acord. Asta e bine. Astfel că tu ai ieşit din zona ta de confort şi porţi un costum, te distrezi. Ai o experienţă. Îi faci pe mulţi alţii să zâmbească, dar îşi dai voie ţie să ai o experienţă. Şi te apreciez. (Adamus dă să o îmbrăţişeze, apoi se opreşte) Oh, trebuie să am grijă. (râsete, căci ea îl urmăreşte, în vreme ce Adamus încearcă să scape)
Te apreciez. Te apreciez pentru că eşti extravagantă şi pentru că poţi înţelege rolul vieţii, faptul că viaţa este un rol. Identitatea ta este un rol, iar în momentul în care începi să te joci cu ea, este distractiv. O să te întorci acasă zâmbind, pentru că ai ieşit de aici (arată spre cap). Iar ceea ce ai „aici” este foarte bun. Eşti foarte agilă mental, dar ai echilibrat destul de bine lucrurile.
Nu te mai uita aşa la mine. (râsete) Pare că vrei să-l baţi măr pe Cauldre!
Ea vrea să se joace, să se distreze şi să experimenteze. Vedeţi, acum spiralometrul său se mişcă. Ea nu umple pahare cu apă din care o să se scurgă… (multe râsete, căci ea îşi aranjează sugestiv costumul) Aşa că ea pur şi simplu spiralează… (Adamus se îndepărtează de ea) Pot să stau aici? (râsete) Sau, şi mai bine… (multe râsete, căci iese pe terasă)
Aşa că ea se extinde şi spiralează. Se distrează bine şi… trebuie să ştim când să păstrăm distanţa. Este sigur să mă întorc? (audienţa spune: “Da”) Nu aud prea… (cineva spune: “S-a aşezat”) Ok, atunci… în regulă. (se întoarce)
Shaumbra, ah, respiraţi adânc. Tocmai am trecut prin câteva din aceste lucruri micuţe, prin câteva mici spirale. Nu există secrete, este vorba despre experimentarea vieţii. Şi nu e nevoie ca experienţa să fie judecată, cum aţi spune voi, ca fiind bună sau rea. În cele din urmă este cu totul uluitoare, este  cu totul frumos şi este cu totul expansional.
Nu e nevoie să vă îngrijoraţi dacă va durea sau nu. Ştiţi, mai întâi de toate, durerea, suferinţa, vine din minte. Corpul fizic fără mintea care să-i spună asta (îl loveşte uşor pe David pe umăr)… Scuze. (îl loveşte din nou pe David. David îl loveşte şi el la fel. Multe râsete) Ah! Ah! Corpul nu cunoaşte durerea în lipsa minţii. Nu există emoţii fără minte. Mintea este centrul emoţiilor voastre.
Simţirile – adevăratele simţiri nu sunt dureroase. Sunt împlinitoare. Sunt interesante. Sunt foarte senzuale, dar niciodată dureroase. O simţire reală – conştienţa şi conştiinţa – nu pot fi dureroase. Aşa că, Larry, ceea ce spun pentru toţi acei Larry din voi, conştiinţa nu este dureroasă. Voi staţi pe marginea acelei stânci, staţi pe marginea acelui abis sau a ceea ce gândiţi a fi abisul – şi nu e deloc aşa, e doar una din acele iluzii – şi spuneţi: “Dar cât de multă durere va veni dacă voi face acel pas, dacă aş înceta să mai încerc să pricep, dacă aş înceta să-mi ofer singur motive de a nu face lucruri pe care mi-ar plăcea să le fac?”
Nu există durere în ea. Conştiinţa nu are durere. Nu este uluitor conceptul? Mintea, creierul, a creat durerea. Creierul a creat emoţiile – creierul a creat emoţiile dureroase – dar acestea nu sunt simţiri reale. Aceasta nu este conştiinţa reală. Aşa că haideţi să respirăm adânc... nu există secrete. Nimic nu e ţinut ascuns. Aceasta e mintea care intervine, în modul său frumos, dar insidios. Mintea intervine şi spune: “Trebuie să fie ceva de priceput.” Mintea este programată. Este un mic robot. Este programată ca mereu să priceapă, iar voi permiteţi.
În ultimele câteva săptămâni, în special, atunci când lucrurile au devenit stresante… Mulţi dintre voi ştiţi mult mai bine acum cum să nu le absorbiţi ca fiind ale voastre, realizaţi că vin din altă parte, dar încă aveţi tendinţa ca mintea să intervină, să priceapă, să cuantifice ceea ce se petrece. Este modul în care aţi operat de mult timp.

Este vorba despre experienţă
Imaginaţi-vă o clipă că nu există o minte care să încerce să cuantifice sau, dacă o face, este precum blestemăţia de ventilator din faţă. Pur şi simplu îl ignoraţi. Este acolo, dar îl ignoraţi, hmmm, pentru a o ţine pe Linda din Eesa fericită şi răcorită.
Astfel că mintea a făcut multe, în special în ultimele câteva săptămâni, intervenind şi trimiţând mici mesaje. “Ce se petrece? E vreun pericol? Ce e nevoie să fac? Cum să pun toate piesele la un loc? cum să pricep ce se întâmplă?” Şi nu puteţi. Nu puteţi. Puteţi fi în confort cu asta? Puteţi face asta? Nu este uşor, în special cu multă programare. Mintea împroaşcă cu mici mesaje şi mereu trebuie să analizeze, să pună în cutii, să împacheteze şi să stocheze undeva.
Puteţi face asta (arată spre spirală), doar să faceţi acele mici pauze, să respiraţi adânc şi să permiteţi să evoluaţi? Puteţi avea o experienţă fără a încerca să o pricepeţi? Am să spun asta în termeni foarte umani: puteţi avea un accident de maşină minor şi să nu încercaţi să-l pricepeţi? (cineva spune: “Haaa!”) Ha, ha, ha. (Adamus râde)
SHAUMBRA (un bărbat): Mulţumesc.
ADAMUS: Mulţumesc, da. Minor, am spus. Vedeţi, voi conduceţi şi cineva vă loveşte. Nu prea tare, dar vă loveşte. Dintr-o dată intraţi în: “Ce încearcă Spiritul să-mi spună?” Acela e creierul, nu e spiritul vostru. Nu se află acolo. Dintr-o dată o parte a corpului vostru cedează, vă doare, iar voi spuneţi: “Ce greşesc?” Nimic! Doar aveţi o experienţă! Râsete, vă rog. (înregistrarea cu râsete)
Rataţi o programare şi încercaţi să pricepeţi ce se petrece. “Ce a spus Adamus acum opt luni”, ştiţi voi, la pagina 14?” Nu contează. Aveţi o experienţă. Asta e tot. Este uluitor. Este frumos. Iar în clipa în care vă scoateţi mintea din acea experienţă, în clipa în care încetaţi să mai lăsaţi creierul să controleze experienţa, adică, va fi uluitor. Nu o să vă mai pese câte maşini vă lovesc. Nu o să vă mai pese de durerile din corpul vostru, iar când încetaţi să vă mai concentraţi pe ele, ştiţi ce se petrece? Nu e nevoie de ele. Ascensionaţi la un nivel nou al experienţei. Destul de uluitor. Chiar uimitor.
Astfel că aţi putea spune că aveţi în curs tiparul experienţelor mai degrabă dureroase, al experienţelor repetitive, al experienţelor nu prea împlinitoare. Cât de împlinitor este acum să aveţi dureri şi suferinţe? Cât de împlinitor este să nu ai un ban? Sunt experienţe, dar odată ce eliberaţi sau încetaţi să mai încercaţi să pricepeţi, odată ce opriţi activitatea mentală, odată ce doar spiralaţi fără definiţie, fără definiţie, acum sunteţi doar în experienţă pură. La început este puţin neliniştitor, dacă aţi avut 1.400 şi ceva de vieţi pe Pământ încercând să pricepeţi totul, fiind mentali. Încă nu sunteţi obişnuiţi. Există o frică în legătură cu asta.
Dar, dragi Shaumbra, în săptămânile ce vin, în special pe măsură ce lucrurile devin ceva mai stresante şi puţin mai provocatoare, eliberaţi încercarea de a pricepe. Eliberaţi toate micile fraze şi cuvinţelele frumoase. Eliberaţi obiceiurile şi tendinţele vechi. Doar respiraţi adânc, iar dacă e să faceţi ceva, vizualizaţi-vă pe voi în acea spirală expansională. Aceştia sunteţi voi. Aceasta este viaţa voastră. Aceasta este experienţa voastră a vieţii pe Pământ. Face să fie mult mai uşor.
Am spus acum mult timp… atunci când Tobias a plecat, am spus gata cu procesarea – încă mai faceţi asta, dar mult mai puţin – deoarece procesarea este mentală. Procesarea presupune că ceva e greşit şi trebuie reparat. Dar dacă nu este aşa? Dar dacă sunteţi în tiparele vechi ale experienţelor vechi, de care sunteţi plictisiţi acum, dar de fapt nu e nimic de reparat cu adevărat? Procesarea! Procesarea, ştiţi, această nelinişte mentală, mânia care continuă, această… ştiţi, umple paharul pentru o scurtă perioadă de timp. Pune în el puţin suc, puţină apă sau orice altceva, şi îi face pe cei care procesează să se simtă puţin mai bine. Nu şi-au dat seama că pe undeva se scurge? Nu rămâne acolo. Apoi dau mulţi bani – o grămadă de bani – pentru ceva care în cele din urmă nu-i serveşte prea bine.  
Procesarea este o funcţie mentală. Procesarea este o formă de experienţă, dar, din nou, foarte limitată. Sufocantă, de fapt, sufocantă, pentru că vă tot întoarceţi la rahatul vechi, la vechiturile voastre. Continuaţi să vă întoarceţi şi să încercaţi dumnezeu ştie ce – să daţi vina pe altcineva, să pricepeţi, să aşezaţi totul într-o perspectivă – şi nu puteţi! A fost doar o experienţă. Mai departe, aşa cum am spus de multe ori în această sală… (se opreşte ca să privească în cameră) de multe în această sală, trecutul nu este cu adevărat ceea ce îşi aminteşte mintea voastră că a fost. Nu mai intru iar în asta. Haideţi să respirăm adânc.
Daţi-vă voie să experimentaţi viaţa. Priviţi la ceea ce experimentaţi acum. Vă bucuraţi de ele? Dacă nu, nu încercaţi să pricepeţi. Nu mai citiţi încă o carte de auto-ajutorare despre ce să faceţi pe mai departe. Respiraţi adânc şi simţiţi-l pe Eu Sunt. Sau simţiţi nimicul, pentru că nimicul nu este nimic. Nimic este totul – acel abis. Prăpastia este totul şi este nimic. Este acolo, dar nu este acolo. Ei bine, hai să nu devenim prea filosofici.
Aşa că, dragi Shaumbra, oh, hai să mai facem o rotaţie aici. Bun. Aţi tot împins prin viaţă. Aţi împins prin viaţă, iar voi ştiţi asta. Se vede pe corpul vostru. Se vede în somnul vostru. Viaţa e ca o mare sforţare şi în fiecare zi vă treziţi şi încercaţi să vedeţi dacă mai puteţi împinge puţin, încă puţin. În unele zile pierdeţi teren, vă împinge înapoi, dar ce împingeţi voi? Makyo! Evident. Makyo. Împingeţi un bulgăre mare de makyo. Ştiţi cum un bulgăre de zăpadă se rostogoleşte la vale şi devine tot mai mare? Ei bine, voi faceţi asta invers. Împingeţi o grămadă de rahat la deal (râsete) şi devine tot mai de rahat. Devine şi mai de rahat. Asta e ceea ce numesc eu „a împinge prin viaţă”. Viaţa de sforţări, viaţa de urcat scări, încercarea de a ascensiona prin efort – şi nu funcţionează. Este o experienţă, dar ştiu că acum sunteţi obosiţi de ea. Nu funcţionează.
Viaţa nu ar trebui să fie o sforţare. Deloc. Unii dintre voi au acest lucru ciudat. Vă gândiţi: “Ei bine, trebuie să sufăr puţin, altfel nu am obţinut nimic. Fără durere nu câştigi.” Puteţi spune makyo? Absolut! Fără durere nu câştigi. Cine a inventat asta?! Oamenii care  produc echipamente pentru fitness, evident! (râsete) Evident! E grozav ca marketing, dar se aplică şi vieţii de asemenea. Vi s-a spus că trebuie să munciţi din greu pentru a obţine anumite lucruri. Trebuie să studiaţi. Trebuie să suferiţi. Trebuie să treceţi prin toate acestea. O prostie, absolut, trucul vechi de a încerca să umpleţi acel pahar. Nu funcţionează. Viaţa ar trebui să fie sclipitor de graţioasă şi de uşoară.
Oamenii plictisitori
Noi am făcut ceva în Varşovia săptămâna trecută. Am spus: “Ajunge”. Gata. Şi am cântat. Am cântat “Hit the Road Jack.” L-am cântat pentru îngeri, pentru ambele feluri de îngeri, de toate părţile. Nu doar pentru îngerii întunecaţi, pentru toţi îngerii. Gata! Oamenii care au fost în Varşovia – ei nu mai au nevoie de îngeri. Rolul Supraveghetorilor, al Semănătorilor, al celor care au crescut forme de viaţă şi al celorlalţi este încheiat! Este încheiat! Ar trebui ca acum să fie aplauze uriaşe. (audienţa aplaudă) Mulţumesc. (înregistrarea cu râsete) Nu râsete! Aplauze. (Adamusrâde)
Ei au fost aici pentru un motiv anume acum mult timp, înainte să existe lucrul numit adevărata conştiinţă. Erau aici ca să se asigure că nu vă pierdeţi pe această planetă şi nu v-aţi pierdut. Nu v-aţi pierdut. Sunteţi acum aici. Nu aveţi nevoie de heruvimi şi de restul grupurilor de îngeri. Şi ştiţi ceva? Ei oricum au cam terminat. Ştiţi de ce? Au obosit să fie îngeri.
SHAUMBRA (o femeie): Vor să fie oameni.
ADAMUS: Vor să fie oameni. Absolut. Ei vor să vină acum. Şi-au îndeplinit rolul de a menţine un anume echilibru al energiei, de a se asigura că vă menţineţi conectările cu alte tărâmuri, cu alte părţi ale voastre, dar acum acestea sunt doar un rahat vechi. Îngerii sunt ceva vechi. (râsete) Cauldre se cam sperie de asta. Nu! Ce, or să vină iubitorii de îngeri după tine ca să te omoare, Cauldre?! (râsete) Sunt iubitori de îngeri! (mai multe râsete) Nu pot! Cu excepţia cazului în care sunteţi îngeri întunecaţi. Asta a fost cam amuzant.
Aşa că, Shaumbra, zilele îngerilor s-au încheiat, pentru că, ei bine, ei s-au reîntrupat acum. Sunt în corp fizic. Ei trec prin experienţe în viaţă şi sunt cu adevărat chiar aici. Sunteţi chiar acolo, doar că încă nu realizaţi. Încă nu realizaţi asta, dar sunteţi cu adevărat acolo. Trăiţi vremuri uluitoare.
Înapoi la subiect: oamenii sunt plictisitori. Oamenii sunt plictisitori. Cu adevărat. Sunt plictisitori. A trebuit să petreceţi vreodată mult timp cu un om? Oh, dumnezeule! Ştiţi ce fac? procesează. Procesează şi vorbesc makyo. “Taci odată şi fii şi tu dumnezeu de asemenea!” Dumnezeu nu vorbeşte. (audienţa ovaţionează şi aplaudă) însă ei sunt cu adevărat plictisitori. Vreau să spun că am făcut puţină...  a trebuit să facem curăţenie în Polonia, „curăţenia poloneză”, cum îi spun eu,  săptămâna trecută – a fost destul de amuzant, nu? – pentru că acolo era o anume lipsă a luminii.
Nu vorbesc despre lumină versus întuneric. Nu vorbesc despre lumina din becurile voastre sau despre cea ce vine de la soare. Vorbesc despre unul din lucrurile de bază – nici măcar energie, adevărata lumină nu este energie –  în întreaga creaţie.
Dragi Shaumbra, lucrând cu Keahak în anul ce vine, vom afla ce este lumina, cum să o aducem, cum să o folosim şi cum să nu ne temem de ea. Cum să nu ne temem de ea!  Vom lumina vieţile. Vedeţi, oamenii sunt plictisitori. Cu alte cuvinte, sunt îngrădiţi în asta, în fizic. Sunt închişi aici ca şi cum ar fi vreun seif secret. Sunt plictisitori. Sunt neconştienţi. Cei mai mulţi oameni sunt realmente, realmente, realmente neconştienţi. Dacă nu mă credeţi, fiţi conştienţi, mergeţi la magazin, mergeţi la aeroport şi doar priviţi.
Asta nu e o judecată. Cauldre se supără. Spune că judec oamenii. Ei bine, da! De asta sunt aici (râsete), ca să fac lucrurile să se mişte. Haideţi să ne spiralăm din nou, fără gândire, fără efort. Ahhhh! Ahhhh! Ah. Pentru tine e bine?
LINDA: Eşti extraordinar.
ADAMUS: Nu am nevoie să fiu extraordinar. Cum este experienţa ta?
LINDA: Extraordinară.
ADAMUS: Bun. Cu adevărat? Camera, prim-plan pe această faţă. (râsete) Ea trebuie să se ducă acasă cu el, aşa că pot înţelege. 
Aşa că, dragi Shaumbra, ei sunt plictisitori! Sunt neconştienţi! Nu sunt conştienţi. Sunt hipnotizaţi. Absolut, sunt hipnotizaţi şi voi ştiţi, eu ştiu asta, noi cu toţii ştim. Aşa că haideţi să nu mai încercăm să mai băgăm gunoiul sub covor. Sunt în obişnuinţe. Sunt obsesivi. Chiar au un nivel scăzut al energiei.
Am mers în Polonia, la Varşovia, pentru a aduce puţină lumină, pentru a curăţa praful, să facem ca lumina interioară să radieze puţin. Ştiţi, ei or să vă facă dacă lumina voastră nu străluceşte. Realizaţi asta? Or să se pună cu voi. Vor profita de voi. Se vor hrăni din voi dacă lumina voastră nu străluceşte. Cine sunt “ei”? Oricine. Partenerul vostru, copiii voştri, extratereştrii. Extratereştrii nu sunt prea inteligenţi. Nu sunt. Aşa cum v-a spus Cauldre înainte, ei nu au inimă. Ştiţi, nu am întâlnit niciodată un extraterestru bun care să poată râde. Oamenii pot râde. Puteţi plânge, puteţi râde. Nu am auzit niciodată o glumă de la un extraterestru.
LINDA: Se pare că este în sală. (cineva ridică o păpuşă în formă de extraterestru)
ADAMUS: Un extraterestru sau o glumă? (râsete) Dar aici este invers, omul manipulează extraterestrul. (râsete)
LINDA: Ohhhh!
ADAMUS: A fost cu adevărat distractiv. (mai multe râsete şi câteva aplauze) Ei nu râd. Ei nu plâng, imaginaţi-vă. Au un suflet, da, dar nu a fost într-o experienţă ca a voastră. Nu s-a simţit precum a voastră. Tot ceea ce aţi făcut vreodată, ceea ce aţi judecat ca fiind bun sau rău, a fost parte a experienţei şi v-a dat o inimă. V-a oferit compasiune, v-a adus iubire. Nu există cuvânt pentru iubire în limbile extraterestre. Ei nu folosesc cuvinte, folosesc bipuri – “Biiip-biip, biiip-bip, biip” (râsete) – cifre. Fără substanţă. Haideţi să mai facem o spirală aici, e un timp bun pentru asta. Ahhhh! Vedeţi, într-atât e de uşor.
Astfel că oamenii sunt în principiu plictisitori, însemnând că este timpul să aprindeţi lumina – în voi. Nu puteţi face asta pentru alţii, dar când o vor vedea pe a voastră, oh, imaginaţi-vă cât de inspirator va fi. Atunci când o vor simţi în voi,  vor realiza că sunt plictisitori, că nu sunt eficienţi în folosirea energiei.  
Aş vrea ca la un moment dat să vorbesc în detaliu despre asta, dar modul în care este adusă energia, în care este folosită şi consumată este cu adevărat dificil, provocator. Este greu să fiţi în realitatea fizică, este greu să fiţi în forma umană cu modul vechi şi foarte încet de a folosi energia. Vă oboseşte, vă epuizează. Nu e nevoie să fie aşa. Energia este foarte curată, foarte pură. Nu-şi lasă amprenta asupra voastră.
Noi vorbim uneori despre aducerea de mari cantităţi de energie. Aţi putea aduce încărcături imense de energie, universuri pline de energie şi nu v-ar afecta – nu ar trebui să vă afecteze – pentru că este pură, însă oamenii au devenit ne-radianţi, neinspiraţi, plicticoşi şi îngrădiţi, iar ca urmare procesul prin care lumina şi energia vin în această realitate este încetinit, este trecut prin tot felul de cai verzi pe pereţi, pentru a sfârşi în cele din urmă în momentul vostru Acum. Nu e nevoie să fie astfel. Eu nu vreau să fie aşa, cred că nici voi, iar într-acolo ne îndreptăm – către utilizarea energiei, către utilizarea genială a energiei.
Atunci când respiraţi, aveţi tendinţa de a radia. Au fost ani de respiraţie, ani în care am încercat să vă ducem acolo – unii dintre voi chiar aţi opus rezistenţă – dar atunci când respiraţi, începeţi să radiaţi. Începeţi să vă luminaţi, iar acesta est emotivul pentru care aţi încetat să mai respiraţi, pentru că iniţial, da, este intens. Iniţial doare. Iniţial aduce la suprafaţă tot rahatul, tot makyo. Vi-l aşează pe makyo chiar în faţă, aşa că voi spuneţi: “Oh, treaba asta cu respiraţia e o prostie. O să găsesc multe cărţi, workshopuri şi lucruri complexe şi o să pretind că există piese de puzzle pe care trebuie să le pun la un loc. Nu o să fac respiraţia asta prostească. E prea uşor. Cum să acţioneze? O să merg şi o să sufăr. O să plătesc mulţi bani pentru iluminare. O să-mi găsesc un guru. La naiba, o să-mi găsesc un guru extraterestru şi o să-i dau mulţi bani ca să mă înveţe”. Astfel că oamenii au încetat să respire, pentru că doare să se lumineze.
Voi învăţaţi… voi faceţi, ar trebui să spun. Experimentaţi. Respiraţi adânc şi realizaţi că nu e nevoie să fie dificil. Cu adevărat. Nu e nevoie să vă procesaţi calea de ieşire de oriunde aţi fi, din orice aţi fi. Nu e nevoie să vă procesaţi calea de ieşire. Uimitor. Sclipitor. Sclipitor. Hai să respirăm adânc şi să mai facem o rotaţie. Şi aşa ar trebui să fie de uşor. Cu adevărat.
Aţi putea merge pe bicicletă, aţi putea citi o carte – nu o carte de auto-ajutorare – aţi putea fi… ah, slide-ul distractiv. (câteva râsete, inclusiv din cele înregistrate) Aţi putea face aproape orice. Ah, somnul, ce timp grozav pentru a vă spirala, a vă extinde, a evolua, a asimila toate aceste experienţe în centrul vostru. Ce timp grozav, dar nu, în timpul somnului voi îl folosiţi pentru acelaşi scop în care vă folosiţi viaţa de zi cu zi – încercaţi să pricepeţi lucruri. E mult timp de vis irosit. Nu veţi găsi în visele voastre. Cu adevărat, niciodată. Vorbesc despre timpul viselor voastre de noapte. Nu veţi găsi răspunsul acolo. Vă văd pe unii dintre voi. plecaţi noaptea, vă strecuraţi – cu adevărat vă strecuraţi, căci speraţi că eu nu văd – vă  strecuraţi ca să vă duceţi undeva, într-o dimensiune paralelă, ca să învăţaţi ceva şi, speraţi voi, să-l aduceţi aici. Nu va fi aşa.
În mare parte a timpului petrecut în starea de somn încercaţi să lucraţi cu problemele din această viaţă. Este o mare risipă a timpului de vis. De asta vă treziţi obosiţi. De asta vă treziţi obosiţi, pentru că nu e nimic de priceput! Nu e nimic de priceput, aşa că este doar o experienţă. Este doar o experienţă – una uluitoare, este un miracol, dar este doar o experienţă. Aşa că nu plecaţi noaptea ca să încercaţi să pricepeţi. Haideţi să respirăm adânc…
Ce este în interior
S-a spus – şi cei mai mulţi cred sau le-ar plăcea să creadă ori se gândesc că le-ar plăcea să creadă sau îşi studiază calea de a încerca să creadă, dar s-a spus că “Tot ceea ce aveţi nevoie este în interior. Totul este deja acolo”. Asta e o minciună. Oh, da, da, da, da. Este o… oh, nu o să beau apa asta, dar nu, este o minciună. Suna bine la vremea sa. Suna grozav când Yeshua a spus asta, chiar o credea, dar el vă vorbea acum 2.000 de ani. Acum două mii de ani s-ar putea să se fi aplicat. Nu şi acum.
Ei spun că totul este deja acolo. Sună bine. V-ar plăcea să credeţi asta, aşa că tot alergaţi încercând să descoperiţi: “Ok, unde este? Dacă deja îl am, unde este? Este ascuns? Este un secret? Adamus ,ă împiedică să-l găsesc it? Este deja în interior?” Dar nu-l aveţi. Asta e vestea bună. Asta e vestea bună!
Acum, trebuie să spun că nu am mai vorbit despre asta înainte şi că foarte, foarte puţini vor înţelege ceea ce spun, foarte puţini. Îi va face pe unii să o ia la goană. Îi va face pe unii să-i facă lucruri rele lui Cauldre, dar voi înţelegeţi acum şi sunteţi pregătiţi să înţelegeţi conceptul. Nu există nimic în interior. Absolut nimic şi aşa ar trebui să fie. Conştiinţa nu este energie, nu înseamnă lucruri, nu înseamnă abundenţă, este nimic. Este totul. Conştiinţa este totul, dar nu are nimic. Nu are nevoie să deţină nimic, nici măcar amintiri. Nu ar enevoie să posede nimic, inclusiv pe voi.
Conştiinţa nu-şi are dependenţele sale. Nu are dorinţe, nu are scop sau ceea ce aţi numi pasiune. Conştiinţa nu are scopuri. Este ceea ce este. Detest să folosesc cuvinte pentru a o defini, pentru că atunci deveniţi mentali şi veţi începe să încercaţi să pricepeţi. Conştiinţa este. Conştiinţa voastră este. Aţi putea spune în termeni umani că mereu a fost şi că mereu va fi, dar şi asta sună cam vechi. Pur şi simplu este. Adoră experienţa şi nu se ţine de ea sau nu ia în stăpânire experienţa, nu în modul în care credeţi voi. Cu alte cuvinte, nu păstrează o istorie cronologică a tot ceea ce s-a făcut vreodată. Nu are nevoie.
Aţi putea spune – conştiinţa extrage înţelepciunea experienţei, aşa cum voi aţi lua o portocală, aţi trece-o prin storcător şi aţi lua partea sa dulce şi frumoasă. Conştiinţa extrage înţelepciunea. Nu are nevoie de înţelepciune, nu are nevoie să o aibă şi nu există comparaţie de la o entitate la alta – “Eu am mai multă înţelepciune ca tine”. Înţelepciunea este nimic şi este totul. Îmi pare rău, dar cuvintele umane nu sunt uneori atât de exacte. 
Aşa că, David, conştiinţa ta nu are totul în interior. NU este totul în interior. De fapt, conştiinţa pură nu are nevoie de nimic, dar are un mod de a chema energiile, de a chema lumina, de a chema lucruri care sunt aici ca să o ajute să se joace, să o ajute să experimenteze, iar apoi aduce aceste energii cumva în apropiere, iar aceste energii, ca răspuns la frumuseţea conștiinței tale, se vor alinia. Conştiinţa nu are nevoie să alinieze nimic. Mintea, creierul, are nevoie de aliniere. Conştiinţa nu, pentru că este deja făcut, într-un mod sclipitor, perfect, într-un mod cu totul rezonant, radiant şi sincronistic.
Conştiinţa nu va deţine niciodată nimic, nu va manipula nimic, niciodată. Voi –  nu o veţi face. Acesta este un lucru foarte vechi, care v-a făcut să faceţi eforturi în viaţa voastră, care v-a făcut să împingeţi acel makyo la deal. Nu aveţi nevoie de asta. cu adevărat nu aveţi nevoie. Nu aveţi nevoie. Nu aveţi nevoie să descoperiţi nimic care să fie ascuns acolo, pentru că acolo nu este nimic altceva decât conştiinţa, iubirea, dacă vreţi. Nu-mi place cuvântul iubire, pentru că ştiu că prea multora dintre voi li s-a spus că sunteţi iubiţi, iar apoi aţi suferit pentru asta. Conştienţa, conştiinţa.
Aşa că de acum înainte nu este totul în interior. De acum înainte, dacă vreţi să îl experimentaţi, nu există în interior nimic altceva decât puritatea lui Eu Sunt. Eu Sunt aliniază totul într-un mod perfect şi frumos. V-aţi îndepărtat foarte mult de asta, aţi fost atât de lipsiţi de legătură cu ea, aţi încercat atât de mult să controlaţi totul în viaţa voastră, încât Eu Sunt, în frumuseţea sa – încă este acolo, încă rezonează, încă este nimic – lasă ca jocul să continue, vă lasă pe voi să continuaţi. Cu compasiune spune: “Joacă jocul dacă vrei”.
Şi depinde de tine, Larry, şi de voi toţi. Cum aţi terminat cu jocul, îl eliberaţi. Ah, se simte de parcă o să cădeţi într-un vulcan activ şi o să fiţi arşi de flăcările iadului sau ceva de genul. Dar, imediat ce eliberaţi, dintr-o dată totul vine la un loc. Nu de aici (capul), ci de aici (inima). Dintr-o dată realizaţi: „Eu Sunt Cel Ce Sunt. Nu am nevoie să le am pe toate aici. Nu am nevoie să am secrete, mistici şi toate celelalte”. Este foarte simplu. Este atât de simplu. Este ne-complex. Este proiectat genial de la Sursă, de la voi.  
Nu mai e nevoie să lucraţi la nimic, cu adevărat. Nu vreau să faceţi asta. Sperăm că nici voi nu vreţi, cu excepţia cazului în care vă place acel joc. Începeţi să vă simţiţi pe voi… începeţi să vă cunoaşteţi pe voi drept conştiinţă şi doar conştiinţă. Nici măcar drept vieţile trecute şi toate lucrurile pe care le-aţi făcut, drept nimic altceva. Este de-identizarea despre care am vorbit iar şi iar, eliberarea rolului. Acum începeţi să vă cunoaşteţi pe voi, să fiţi voi înşivă, conștiință pură. Nu este totul în interior. Nu e nimic în interior şi nici nu e nevoie să fie. Aceasta e frumuseţea. Nu e nevoie să fie. Ştiu că unii dintre voi veţi dezbate asta şi veţi irosi o grămadă de energie. Este vorba despre a experimenta.
Aşa că, pe măsură ce pornim Keahak pentru susţinători, pentru cei 99 – acesta e cu adevărat începutul – nu este în interior. Nu este nimic în interior, cu excepţia lui Eu Sunt. Acel Eu Sunt, dacă puteţi avea încredere în voi, aduce toate energiile adecvate fără efort, le aliniază în cel mai grozav mod, care nu vă provoacă suferinţă, care nu vă face să plătiţi pentru păcatele voastre, nu că vă face să trebuiască să jucaţi jocuri şi manipulări de energie. Pur şi simplu este. Pur şi simplu este. Este un mod măreţ de a trăi.
Foarte puţini au făcut asta în timp ce s-au aflat în formă umană, foarte puţini. Mulţi au încercat. Mulţi nu au ajuns acolo încă. Foarte, foarte puţini au realizat asta. Au fost ceea ce aţi numi fiinţe colective, maeştri extraordinari, însă erau energii colective ale grupurilor, ale oamenilor care au venit aici şi au făcut lucruri uluitoare. Însă fiinţe suflet adevărate, ca voi? Foarte puţine.
De ce? De ce este aşa? M-am întrebat deseori despre asta. Cu miliarde oameni pe această planetă şi cu miliarde de entităţi în alte tărâmuri, de ce atât de puţini au făcut asta? De ce, Linda?
LINDA: Nu avem încredere în noi.
ADAMUS: Un răspuns bun. Nu aveţi încredere în voi. Am să duc asta un pas mai departe. Da.
ALAYA: Cred că avem o conştiinţă colectivă. 
ADAMUS: Ai putea…? (Linda duce microfonul) Ah, da. O să primeşti un premiu şi nici măcar nu ai terminat răspunsul.
ALAYA: Cred că avem o conştiinţă colectivă.
ADAMUS: Da! Da. Două premii pentru doamna.  
ALAYA: Şi este foarte greu să ne disociem unii faţă de alţii.
ADAMUS: Aşa e. De ce?
ALAYA: Sisteme de credinţă sau legături? Emoţii unii pentru alţii?
TIM: Disocierea de părinţi.
ADAMUS: O să folosim microfonul, aşa că…
ALAYA: Mulţumesc.
ADAMUS: Da. Cauldre nu a adus bani astăzi, aşa că…
LINDA: Auuuu.
ADAMUS: Da.
TIM: Are legătură cu familiile angelice şi cu conectivitatea noastră.
ADAMUS: Absolut. Absolut. Astfel că le combinaţi. De ce atât de puţini au ajuns la acel punct de conştiinţă pură? Pentru că voi aţi venit aici ca reprezentanţi ai familiilor angelice şi încă mai aveţi acel atribut. Acea responsabilitate este o parte mare din voi. Sunteţi conectaţi cu conştiinţa de masă a planetei, pentru că iubiţi planeta. Astfel că natural sunteţi foarte conectaţi cu conştiinţa de masă. Tobias a început să vă scoată din conştiinţa de masă sau să vă împingă din ea acum câţiva ani, dar dă dependenţă. Este lipicioasă. E greu de ieşit din ea. Conştiinţa de masă nu este ceva în care să fiţi puţin sau de care să vă îndepărtați puţin. Este ceva de genul totul sau nimic şi este dificil să faceţi acea separare.
Iar peste toate acestea sunt cei care susţin marea unime. Ei vorbesc despre „Toţi sunteţi unul”. Chiar vreţi să aşteptaţi ca ultimul să treacă prin asta? Nu. Nu, dintr-un motiv foarte bun. Ei au nevoie de voi. Ei au nevoie să vă vadă lumina voastră. Ei au nevoie să vadă maestru ce păşeşte conştient pe Pământ, altminteri nu vor trece. Altminteri vor rămâne acolo. Acea mare unime, marele borg[1], o să rămână blocată în pătratul său mare şi plutitor în eter. Nu, nu, dar este foarte dificil să eliberezi unimea, familia spirituală, Ordinul, legământul. De asta au fost atât de puţini. De asta atât de mulţi s-au întors atunci când... cum aţi spune voi... metaforic, pe când erau aproape de ascensiune, de înțelegerea, de cunoaşterea lui Eu Sunt. Fac cale întoarsă.
Ridic subiectul astăzi, toate cele despre care am vorbit, toate acestea, pentru că, dragi Shaumbra – haideţi să facem iar una dintre acestea (o spirală); ceva mai lipicios de data asta, nu-i aşa? da – pentru că, într-un fel, aici sunteţi. Aţi făcut toată asta – acea mare evoluţie – şi o parte din voi nu este sigură că sunteţi pregătiţi. O parte din voi nu este sigură dacă sunteţi pregătiţi măcar să ieşiţi din asta, pentru că în cele din urmă nu mai sunteţi în acea spirală. Spirala, realizaţi voi, este o iluzie.
Aşa că voi spuneţi: “Dar dacă, dar dacă, dar dacă? Ce o să se întâmple cu copiii mei? Ce o să se întâmple cu prietenii mei? Ce se întâmplă cu aspectele mele? Ce se întâmplă cu planeta Pământ? Ce se întâmplă cu delfinii? Ce se întâmplă cu balenele?” (cineva râde) O persoană a râs. Primeşti un premiu pentru asta, da. (râsete) Trebuie să dau premii pentru râs.
Aici sunteţi şi de asta vorbim astfel şi asta se petrece cu adevărat astăzi. Mintea încearcă să priceapă acum. Mintea încearcă să completeze acele ‘dar dacă’. Dar dacă dintr-o dată aţi avea o mare realizare în acest moment, încât totul ar veni la un loc? Dintr-o dată sunteţi un maestru adevărat şi aceste energii doar vin curgând, aliniate instantaneu, fără efort? Dintr-o dată veţi fi foarte diferiţi decât toţi ceilalţi. Multor oameni nu o le placă de voi. Uite ce s-a întâmplat cu Iisus. (râsete) Oh, acum râdeţi. Râdeţi! (Adamus râde şi el) Aici suntem. Acesta este, din nou, un punct de pornire grozav pentru Keahak.
Întrebări şi răspunsuri
Am terminat cu prelegerea. Am terminat cu spiralarea. O să invităm Energia Ghidării, prin Kathleen, să vină pe scenă. Aplauze! (audienţa aplaudă) Bun. Acum haideţi să o aplaudăm pe Kathleen. (mai multe aplauze). (către Kathleen) Preferi aşa?
KATHLEEN: Nu, e în regulă.
ADAMUS: E în regulă? Ok.
KATHLEEN: Mulţumesc foarte mult.
ADAMUS: O să respirăm adânc şi haideţi să ne spiralăm împreună. Este timpul pentru întrebări şi răspunsuri. Apropo, trebuie să spun că sunt foarte impresionat de întrebările Shaumbra din ultima vreme. Au devenit mult mai bune, realmente încearcă să ajungă la o înţelegere de bază, în loc să fie superficiale. În ultima vreme am avut o singură întrebare legată de o bunică şi... nu o să intru în asta, dar bunica ta a murit, dacă simţi nevoia să întrebi. Realizaţi că… e pe partea cealaltă şi are o experienţă. O să se întoarcă.
Aşa că respiraţi adânc cu toţii. E timpul pentru întrebări şi răspunsuri, iar aici minunata Linda va merge cu microfonul în sală. Voi puneţi o întrebare, iar dacă doriţi vă rog să vă ridicaţi şi puneţi întrebarea cu vocea cea mare a spiritului vostru. Poate fi orice întrebare vreţi, iar Energia Ghidării  şi cu mine vom face schimb de roluri, vom face tot ce ne stă în puteri ca să vă facem să fiţi şi mai confuzi. (râsete) Cu asta, Linda, prima întrebare.
SHAUMBRA 1 (o femeie): Hello!
ADAMUS: Hello.
SHAUMBRA 1: Sunt foarte încântată să pun întrebarea asta.
ADAMUS: Bun.
SHAUMBRA 1: Aproape că dau pe dinafară.  
ADAMUS: Da.
SHAUMBRA 1: Am avut câteva incidente rapide, în care pur şi simplu ştiu lucruri pe care nu le cunosc în mod obişnuit.
ADAMUS: Da.
SHAUMBRA 1: De exemplu, prietenul meu lucra la motocicleta lui, dar eu nu am înţeles niciodată motoarele şi cum funcţionează, însă într-o zi pur şi simplu am ştiut şi era foarte simplu să ştiu cum funcţiona.
ADAMUS: Da.
SHAUMBRA 1: Cum lucrează motorul în doi timpi...
ADAMUS: Da.
SHAUMBRA 1: … de ce este nevoie să pună ulei şi benzină, totul.
ADAMUS: Da.
SHAUMBRA 1: Iar apoi a dispărut. Dar s-a petrecut şi cu alte lucruri. Vreau să mă joc cu asta. Cum mă pot juca cu ea?
ADAMUS: Da. Da. Bun, bun, bună întrebare. Şi este un indicator pentru ce se întâmplă cu voi toţi. Dintr-o dată nu mai aveţi nevoie să citiţi o carte. Dintr-o dată nu vă m ai folosiţi mintea veche. Ceea ce se petrece este că inteligenţa divină…
ENERGIA GHIDĂRII: Pardon, o să te întrerupem, dragă, (râsete) deoarece corpul pe care deja îl folosim este deja în transă şi a avut un atac de panică şi nu a ştiut ce să facă în acel moment. Aşa că am trimis-o în altă parte. Cu tot respectul cuvenit, am vrea să răspundem noi la întrebare.
ADAMUS: Şi unde este Kathleen?
ENERGIA GHIDĂRII: Corpul pe care îl folosim a fost de acord cu ceea ce noi numim, în lipsa unui cuvânt mai bun, acord, iar acordul există într-un mod care a permis ca multe tipuri de experienţe umane despre care preferăm să spunem că au fost în polaritate negativă să reaşeze corpul – noi preferăm să spunem să calibreze corpul – într-un mod în care permite acest tip de transfer a ceea ce noi numim energia prezenţei. Noi ne numim pe noi înşine Energia Ghidării numai pentru că ni s-a cerut să dăm şi un nume, aşa că de ce nu? Da? Sună bine, nu-i aşa? Energie care ghidează, da.  
ADAMUS: Kathleen ar putea veni ceva mai aproape?
ENERGIA GHIDĂRII: Corpul pe care îl folosim astfel menţine un nivel de conştiinţă, menţine un nivel de înţelegere. Oricum, multe dintre lucrurile ce sunt angajate aici se află cumva dincolo de frontierele conştiinţei cu care corpul este obişnuit, tot aşa ca şi mulţi dintre voi. Pentru a răspunde întrebării, ceea ce se petrece este că trupul tău, dragă, se calibrează pe o frecvenţă pentru a angaja informaţie dincolo de frontierele minţii. Noi numim asta eliberarea conştiinţei, în care conştiinţa voastră este eliberată ca să experimenteze cea ce are nevoie să experimenteze, întrucât mintea nu va judeca ceea ce ştia de dinainte. Se înţelege?
SHAUMBRA 1: Da.
ENERGIA GHIDĂRII: Iar în acest caz, corpul pe care îl folosim – şi nici ei nu-i place termenul – ne angajează într-un dialog. Astfel că dialogăm. Şi de multe ori ne pune întrebări şi noi nu răspundem, iar ea face câte o mică criză de furie, da. Totuşi, corpul pe care îl folosim s-a întrupat, în lipsa unui cuvânt mai bun, din nou, pentru a experimenta acest fel de proces şi a fost de acord cu asta.
ADAMUS: Ghidare, eu ştiu, ca Adamus, ştiu că vă cunosc pe voi, grupul vostru, dar nu pot pune degetul pe el. acum aveţi o rezonanţă diferită, dar ştiu că noi şi grupul vostru am mai lucrat împreună înainte.
ENERGIA GHIDĂRII: Da, desigur, pentru că, ştii, noi am mai fost cunoscuţi şi sub multe alte nume, dar ne place Energia Ghidării. Este energie, care este ceea ce se va mişca spre înţelegere, deci de ce nu Ghidare, da?
ADAMUS: Foarte bine.
ENERGIA GHIDĂRII: Pe lângă faptul că măcar nu ne spunem „îngeri”. (râsete)
ADAMUS: Deci aţi ascultat!
ENERGIA GHIDĂRII: Desigur, când spunem “extraterestru”, corpul pe care îl folosim are încă un atac de panică, aşa că nu-l folosim. Aşa că suntem liberi să folosim cuvântul „extraterestru” şi suntem încântaţi, da.
ADAMUS: Ghidare, trebuie să întreb, cu tot respectul cuvenit mesagerului meu, eu ador vocea. A lui este obişnuită, deci ce se ascunde în spatele vocii?
ENERGIA GHIDĂRII: Calibrarea. Cu toţii înţelegeţi că armoniile schimbă realitatea fizică. De exemplu, acest pahar minunat al tău, dragă, dacă am putea aduce un ton înalt ar fi sfărâmat într-o nanosecundă, da? Şi aşa este şi capacitatea a ceea ce noi numim spirit sau, în acest caz, energie ori conştiinţă, în lipsa unor cuvinte mai bune, aşa cum ştii, dragă, de a afecta realitatea fizică, da.
ADAMUS: Bun.
ENERGIA GHIDĂRII: Dacă un ton sau o frecvenţă pulsatorie ar schimba natura realităţii, ar schimba şi manifestarea fizică a unui pahar, de exemplu, da? Astfel că noi alegem o anume calibrare pentru a angaja un serviciu, dacă vreţi, pentru explorarea umană de aici, care este conectată cu voi toţi, cei adunaţi aici, şi în serviciul calibrării despre care vorbim. Da, dragă?
ADAMUS: Bun. Hai să respirăm adânc şi să facem o spirală aici.
ENERGIA GHIDĂRII: Ah, se spiralează, nu-i aşa!
ADAMUS: Da. Da, aşa e. Hai să trecem la următoarea întrebare. Ghidare, răspundeţi voi primii la asta, dacă doriţi.
ENERGIA GHIDĂRII: Asta şi intenţionam, dragule. (râsete)
ADAMUS: Ştiam asta.
ELIZABETH: Întrebarea mea, referitor la extratereştri, este să împărtăşiţi despre cei care intervin, cei care întrerup. De-a lungul anilor noi am tot auzit despre Pleiade sau Pleia…
ADAMUS: Pleiadieni.
ELIZABETH: Pleiadieni şi ceilalţi, care trimit informaţie în diverse feluri, informaţie ce pare compasionată, iubitoare. Întrebarea mea este: aceştia care întrerup sunt strict extratereştrii despre care vorbeşti, prin terminologia folosită? Extratereştrii, pleiadienii, sunt cei care întrerup? Sau ce trebuie să realizez din informaţia asta nouă?
ENERGIA GHIDĂRII: Da, cei care întrerup. Bună alegere a cuvintelor, da? Noi le spunem „cei care intră peste liberul arbitru”. (râsete) Cei care intră peste liberul arbitru, iar ceea ce noi oferim, ca Energie a Ghidării, este că liberul arbitru este unul din cele mai mari daruri ale divinităţii – capacitatea de a-l înţelege, aşa cum spun entităţile, pe Eu Sunt. Ca urmare noi îi numim cei care intră peste liberul arbitru, ceea ce înseamnă, de exemplu, cu trupul pe care îl folosim – intrăm noi peste liberul său arbitru? Ei bine, mai bine nu! Este un acord. Este un acord. Ai înţeles, hmm?
Tu vorbeşti despre fiinţe din sisteme stelare. Noi putem vorbi doar despre ființe conectate cu fiinţele umane care au populat planeta în zilele de început ale lumii moderne, care erau mai aproape de natură în înţelegerea lor a deificării, a ritualului şi ceremoniei. Sunt multe nume pentru aceştia. Nouă nu ne place niciunul din aceste nume, aşa că nu le vom rosti, dar ei sunt cei care sunt cunoscuţi a fi poate indigenii ţinuturilor în care trăiau atunci când nu exista înţelegerea actuală a lucrurilor pe care le aveţi acum, da? Iar în înţelegerea lor asupra unor asemenea lucruri, existau niveluri de serviciu din partea entităţilor şi fiinţelor, o înţelegere a conştiinţei în acel mod. Astfel că aceste lucruri erau angajate atunci, sunt angajate şi acum şi s-ar putea să fie angajate şi pe viitor. Ţi-am răspuns la întrebare, dragă?
ELIZABETH: Nu chiar. (râsete)
ENERGIA GHIDĂRII: Inima ta a bătut mai repede la asta, nu-i aşa? Te întrebai ce ai întrebat la început, nu-i aşa?
ELIZABETH: Nu sunt prea clară cu asta, pentru că eu cred că probabil e greu pentru oameni. Eu am tot făcut cercetări în legătură cu asta, cam de 25 de ani, cu oameni care era medici, doctori, din toată lumea, care cu mare bucurie împărtăşeau informaţia şi numele ce le erau date acestor extratereştri. Unii erau reptilieni, mai erau cei din Zeta şi cei răi. Iar unii dintre ei erau pleiadienii, “jucaţi-vă în voie”, iar ei înţelegeau, pentru că erau plini de compasiune şi iubire. Aşa că întrebarea mea era, simplu: sunt şi ei fără inimă, cei pe care  i-am menţionat?
ENERGIA GHIDĂRII: Dragă, noi vorbim aici despre inima ta care a bătut mai tare atunci când am răspuns la întrebare. Eşti de acord cu asta? Da sau nu.
ELIZABETH: Inima mea… dacă inima mea a bătut ceva mai tare a fost din cauză că pun întrebarea.
ENERGIA GHIDĂRII: Absolut.
ELIZABETH: Ok.
ENERGIA GHIDĂRII: Prin urmare, dacă inima este angajată, atunci există înţelegerea că anumite niveluri ale fiinţelor despre care vorbeşti… inima se conectează într-un sens al compasiunii cu ele.
ELIZABETH: Ok.
ENERGIA GHIDĂRII: Da? Dar dacă spunem, dragă, că toate răspunsurile sunt în interior, dar că s-ar putea să dureze cu adevărat mult până sunt scoase de acolo, nu-i aşa? Aşa că îţi spunem, dragă, dacă întrebi despre ceva ce este poate neîntrupat sau extraterestru – oh, acum ne place să folosim cuvântul – şi inima ta se aliniază, în lipsa unui cuvânt mai bun, cu energia, într-un mod compasionat, atunci, prin urmare, nu este propria ta călăuzire? Da sau nu.
ELIZABETH: Dacă am simţit energia compasionată… de exemplu, acum câţiva ani a fost un channel, atunci când s-a întors Tobias… am vorbit cu mulţi Shaumbra, care au spus că au simţit o energie frumoasă venind de la Wendy, care transmitea energia pleiadienilor. Au simţit iubirea – poate că nu e folosit bine cuvântul – dar au simţit căldura, compasiunea şi vibraţia.
ENERGIA GHIDĂRII: Ca urmare, când simţi asta şi liberul tău arbitru este deja aliniat cu o energie binevoitoare şi iubitoare, iar prin urmare inima ta simte acea conectare, atunci tu, dragă, ştii şi eşti împuternicită în interior să ştii ce este cel mai bine. De acord?
ELIZABETH: De acord.
ENERGIA GHIDĂRII: Aşa că răspunde la întrebare, dragă. Fiinţele pe care le-ai menţionat au compasiune? Da sau nu. Răspunde repede.
ELIZABETH: Mm, oh, dumnezeule, ce presiune! (râsete) Am simţit energia frumoasă din unele din channelurile unora dintre aceste entităţi.
ENERGIA GHIDĂRII: Omenirea nu ajunge întotdeauna să experimenteze energia frumoasă, astfel că vă spunem dragilor, că dacă aveţi momente în care o experimentaţi, să permiteţi, şi nu lăsaţi mintea să fie confuză în legătură cu ce reprezintă. Acum e rândul tău, dragă.
ADAMUS: Desigur. (râsete, căci lui Adamus îi ia un moment ca să răspundă) Dormeam! Se referă mai mult la motivul pentru care oamenii îşi dau puterea? Sunt fiinţe în alte tărâmuri care au învăţat mult, poate nu atât de mult ca oamenii, dar încă mai există o dorinţă mare ca rapid să o daţi cuiva care spune că e din alt tărâm, către oricine spune că nu e în corp fizic. Atunci când cineva moare, asta nu-l face măreţ sau atotcunoscător sau atotvăzător.
Astfel că există fiinţe care au o compasiune uriaşă, dar întorc asta şi spun: aţi merge la un doctor în legătură cu ceva care vă cauzează o mare îngrijorare referitor la corpul fizic, dar la  un doctor care nu a mers niciodată la facultatea de medicină? Probabil că nu. V-aţi lăsa consiliaţi de cineva care nu a fost vreodată pe această planetă, care nu a fost niciodată om, care nu a trecut niciodată pe calea Pământului? Cred că nu. Cred că nu.
ELIZABETH: Nu cred că oamenii încearcă să adore… întrebarea mea nu se lega de… nu am simţit niciodată atunci când am ascultat informaţie oferită prin grupurile pe care le-am frecventat că ar trebui să-mi supun vreun aspect al meu informaţiei lor.
ENERGIA GHIDĂRII: Da, iar noi cu siguranţă nu aveam de gând să te lăsăm, întorcând întrebarea şi punându-te să răspunzi, da?
ELIZABETH: Bun. Şi mulţumesc. (râsete)
ADAMUS: Mulţumesc. Iar ca să continuăm, un schimb de informaţii cu unele dintre fiinţele din alte tărâmuri poate fi foarte sănătos. Dar atunci când oamenii – nu voi – atunci când oamenii dintr-o dată pun unele din aceste fiinţe pe o platformă mare, când le pun pe un piedestal, atunci noi trebuie să spunem nu, amintiţi-vă că voi, fiinţele umane, sunteţi măreţi prin voi înşivă.
Acum, următorul pas, cum începem să comunicăm cu alte tărâmuri? Nu din punctul de vedere din care sunteţi învăţaţi cum să vă conduceţi viaţa mică de pe Pământ, nu cu cei care vă spun ce ponosit e totul aici, deloc, ci dintr-un spaţiu al adevăratei conştiinţe ce se conectează, pentru că sunt lucruri ce pot fi învăţate din alte tărâmuri. Mulţumesc. Următoarea întrebare.
MARIANNE: Oh, Detest să spun asta, dar am o experienţă pe care încerc să o pricep.
ADAMUS: Ah, bun. Mulţumesc pentru sinceritate.
MARIANNE: În ultimele opt luni, ştii, am fost implicată într-o relaţie care m-a lăsat deprimată şi chiar furioasă mult timp. M-am gândit că ar trebui să plec, dar când plec descopăr că sunt deprimată şi sfârşesc prin a mă întoarce. Joi am avut o criză mare de isterie, ştii, mi-am făcut valizele şi am venit aici. De asta sunt aici cu toate bagajele făcute. Dar cum m-am văzut cu bagajele făcute, sunt aici şi mă gândesc să mă întorc. Aşa că, ştii, vorbeai despre bucuria experienţei, de care nu m-am bucurat în cea mai mare parte a ei şi, ştii, ceea ce mi-ar plăcea să fac ar fi să mă bucur.
Şi nu am mai simţit niciodată că am atâtea nevoi, în toată viaţa mea, tot încerc să umplu paharul şi toate lucrurile pe care le-am detestat înainte descopăr că le fac eu acum. Deci ce se întâmplă de fapt? Sunt aşa de furioasă… şi, ştii…
ENERGIA GHIDĂRII: O să răspundem la asta, dacă vrei, da! (râsete)
ADAMUS: (râzând) Oh, da! Da!
ENERGIA GHIDĂRII: Da, noi am simţit asta, pentru că ne place să vorbim despre bucurie, şi nu doar despre a experimenta în bucurie, ci despre bucuria din experienţă, despre puterea şi bucuria din experienţă. Ei bine, cum faceţi asta atunci când este oarecum o nebunie? Şi tu simţi asta. Noi o să spunem – iar aceste lucruri pe care le spunem, dragă, le spunem numai pentru că limbajul este, aşa cum Adamus o să fie de acord, puţin provocator.
Ştiţi, Energia Ghidării, noi, spunem un lucru, iar mulţi dintre cei care ne cunosc înţeleg că aruncăm totul pe fereastră a doua zi. Însă cuvintele pe care le folosim aici sunt menite ca serviciu de vindecare pentru tine, dragă, căci este necesară puţină vindecare şi, din nou, acel cuvânt a fost supra-folosit şi nu ne referim la el aşa cum a mai folosit înainte.
Ceea ce înţelegem prin asta este echilibru, iar dacă tu ai suferit, ceea ce ştim că ai făcut, energia contrară ar fi multă bucurie şi aducerea, prin urmare, a echilibrului, readucerea sa la un pic de putere.
Polaritate. O să folosim o baterie ca exemplu, dragă. Dacă tu eşti bateria şi ai un capăt cu minus, iar acel minus este în sus acum, pentru că ai experimentat ceva ce este diferit de ceea ce ai experimentat înainte  şi asta cauzează puţină luptă, ar trebui să întorci bateria cu plusul în sus, iar plusul ar fi polaritatea pozitivă a experienţei. Nu spunem să găseşti ceea ce este bun în ea, pentru că, aşa cum o să confirmi, nu e nimic bun în ea. Rostim o metafizică simplă. Doar întoarce bateria. Dă-ţi voie să ai bucurie în acest moment, căci te bucuri în acest grup, în acest moment. Respiră, dragă. Respiră… rezistă nevoii de a  te lupta.
ADAMUS: Aşa că… şi noi…
ENERGIA GHIDĂRII: Noi spunem că ne place acest efort, dragă, această eliberare a efortului. Fără efort. Ea a făcut asta. Bună treabă. Respiră adânc încă o dată. Iar dacă oboseşti să mai simţi bucurie şi nu o mai simţi când părăseşti sala, atunci poţi lăsa bateria să stea cu partea cu minus în sus, pentru că fiinţelor umane le place să fac asta, da? Însă stă în puterea ta să o întorci cu o parte anume în sus şi să angajezi un nivel de bucurie pentru echilibrare. Te-ai vindecat? Probabil că nu, dar este un mod bun de a angaja echilibrul drept ceva care este ceea ce înainte cunoşteai drept „tu”. De acord, dragă? Respiră adânc.
ADAMUS: Ia în considerare, de când ai început această relaţie, dorinţele tale, nevoile tale de la acel moment, de ce a pornit de la bun început. Aşa că iată-te aici, în evoluţia ta. Nevoile tale nu mai sunt aceleaşi, dar o parte din tine încă este îngrijorată că ar mai putea fi. Poate că lucrurile pe care le realizai la începutul relaţiei nu-ţi mai sunt necesare. Acestea fiind spuse, ai putea pleca de aici ca o fiinţă mai evoluată, mai expansionată. Te poţi întoarce la acea relaţie fără aceleaşi nevoi sau dorinţe şi încă să o mai continui într-un mod cu totul nou.
ENERGIA GHIDĂRII: Bine spus, dragă.
ADAMUS: Mulţumesc. (râsete) Următorul. Mai avem timp cam pentru încă trei.
MARY: Am trecut prin multe experienţe în ultimele şapte zile, iar la finalul acestor şapte zile se are că trupul meu îşi pierde toată energia. Se pare că e precum ai spus tu, cu paharul gol – aşa mă simt. Mă simt de parcă nu mai am nici un pic de energie în corp şi vreau să ştiu de ce mai permit încă acest tipar, de ce se pare că nu-mi pot echilibra corpul.
ENERGIA GHIDĂRII: Ah, te lăsăm pe tine să începi cu asta. Haide.
ADAMUS: Desigur. Atunci când treci prin crize emoţionale şi prin procese emoţionale, consumă foarte, foarte mult. Voi folosi asta ca oportunitate să spun că abia aştept ca voi toţi să treceţi dincolo de a fi emoţionali. Nu înseamnă să nu aveţi inimă, să nu aveţi iubire sau profunzime, dar, din nou, emoţiile sunt create de minte, nu de către suflet, de inimă. Pe măsură ce începi să realizezi asta, realizezi şi că emoţiile erau cu adevărat false, foarte artificiale şi consumau extrem de multă energie. Astfel că emoţiile prin care ai trecut îşi spun cuvântul asupra corpului tău.
Dar într-un fel poţi beneficia de asta, pentru că te epuizează. Te secătuieşte. Te aşează la o linie, linia fiind a rămâne sau a pleca, iar uneori, la acea linie, în acea presiune intensă, la acea decizie majoră în cele din urmă, în cele din urmă, ieşi din minte. Chiar şi când vorbim, chiar şi când vii la Shouduri tot analizezi. Există ceva… tu încă mai rezişti experienţei, experienţei reale. Vreau să spun experienţei cu adevărat reale,poate de frică, poate pentru că încă nu eşti sigură dacă te poţi descurca cu ce vine. Dar acum eşti secătuită, iar acesta probabil că e un lucru bun, pentru că atunci trebuie să ieşi din minte.
Şi mintea consumă un volum uriaş de energie, partea ta de minte şi emoţii, iar când eşti epuizată şi secătuită au tendinţa de a se închide. Au tendinţa de a se închide. Acesta e un timp frumos pentru ca Eu Sunt al tău să fie prezent şi ca tu să-l cunoşti pe Eu Sunt, iar el va face lucruri frumoase, precum a-ţi oferi zen-ul sau arta înţelegerii motocicletelor fără să trebuiască să citeşti o carte, fără să trebuiască să faci nimic. Pur şi simplu este acolo. Dintr-o dată înţelegi. Toate aceste lucruri pe care ai încercat să le pricepi, brusc le înţelegi. Copacii, modul în care funcţionează o maşină, o motocicletă sau fizicul – dintr-o dată pur şi simplu ştii şi spui: “La naiba! Mereu am ştiut. Ce o bloca?” Asta înseamnă a trăi, a trăi în lumină. Într-acolo ne îndreptăm. Mulţumesc. Ghidare, e a ta.
ENERGIA GHIDĂRII: Oh, da, noi numim emoţiile enervante.
ADAMUS: Enervante, da.
ENERGIA GHIDĂRII: Emoţiile enervante, da? Iar noi spunem să nu… mintea are multe alte lucruri mai bune de făcut decât să proceseze emoţii. Sufletul, ceea ce numim forţa animatoare a vieţii de la Sursă, dacă mintea începe să înţeleagă, poate, dacă îşi poate elibera conştiinţa, dacă poate împinge frontierele, poate înţelege calibrarea stării în care eşti şi să o determine ca pe ceva diferit decât, poate, ceea ce asociezi tu cu starea de acum, dragă. Hmm? Scapă de emoţiile enervante, dragă! Da, ştim. E mai uşor de spus decât de făcut.
ADAMUS: Da. (râsete) Da, dar întotdeauna te poţi opri, poţi respira adânc… dă-ţi voie să te spiralezi puţin aici. Într-adevăr, aşa cum a spus şi Ghidarea, toată treaba asta cu a încerca să dai un sens, să înţelegi te va epuiza şi mai tare.
MARY: Mulţumesc.
ADAMUS: Mulţumesc. Stop … Mary, încetează să mai încerci aşa de tare, cu totul. Următorul.
DAVE S: Se va forma o federaţie internaţională, de către şi pentru oameni, în următorii ani, pentru a înlocui guvernele actuale conduse de elita lumii?
ENERGIA GHIDĂRII: Ei bine, dacă nici asta nu e o întrebare din minte! Da? (râsete) Scapă de emoţiile enervante şi vezi ce iese!
DAVE S: Te rog să răspunzi la întrebare.
ADAMUS: Vreţi să răspundeţi voi?
ENERGIA GHIDĂRII: Noi spunem, dragilor, că aceste lucruri despre care vorbiţi sunt progresia lucrurilor conectare cu ceea ce noi numim, în scopuri de explorare, schimbările din Pământ, schimbările din înţelegerea fizicii, schimbările din înţelegerea ştiinţei. Pe măsură ce omenirea începe să se elibereze pe sine în conştiinţă şi extinde frontierele minţii şi poate angaja înţelepciune dincolo de ceea ce credea înainte că ar putea, va începe tendinţa sa naturală de organiza, poate, pentru că asta îi place minţii să facă.
Dar noi vă spunem, dragilor, focalizarea pe aceste lucruri este schimbarea din Pământ şi din cosmos, iar pe măsură ce Pământul îşi schimbă locul, natura în sine se va schimba cu el. Când natura se schimbă, dragă, omenirea se schimbă. Iar când se schimbă şi aceia dintre noi care suntem aici în serviciu susţin şi eliberează în conştiinţă, poate că vorbele pe care le vei folosi pentru acea întrebare, dragă, vor fi diferite în viitor de cuvintele pe care le foloseşti acum, când întrebi. Înţelegi?
DAVE S: Da.
ADAMUS: David, ca răspuns la întrebarea ta, eu am fost implicat în federaţii internaţionale în trecut, iar ele încercau să aducă echilibru în marile dezechilibre provocate de indivizi bogaţi, de grupuri bogate. Am realizat ceva foarte important: supuşii permiteau ca lucrurile să continue, pentru vreun motiv anume. Ei dădeau voie. Dacă într-o ţară există un dictator, este pentru că dictatorul e chemat de conştiinţa oamenilor.
Nu văd la acest punct, nu, chiar nu văd – afirm puternic că nu văd – că va apărea o federaţie internaţională, din diverse şi multe motive – agende diferite, moduri de viaţă diferite şi altele. De fapt, aş spune că diferenţa dintre acum şi ce era acum 300 de ani este că indivizii, în cea mai mare parte, nu puteau menţine acea energie aflându-se încă în conştiinţa lor, aşa că erau nevoiţi să se adune la un loc ca să aducă schimbarea.
Acum este diferit. Schimbarea adevărată are loc în indivizi şi, fără ca ei măcar să ştie sau să se gândească la asta, se conectează cu fiinţe de conştiinţă similară. Asta schimbă lumea, nu “hai să ne adunăm, să fim în unime şi cântăm Kumbaya, să…” – nu merge. ONU – foarte ineficient din punct de vedere energetic şi foarte corupt, de asemenea. Însă indivizii, tu, tu, tu şi voi toţi, lucrând pe cont propriu, singuri, eliberând procesarea, înţelegând că sunteţi fiinţe suverane, asta face diferenţa.
Văd în mod energetic că, pe măsură ce oamenii se luminează, lumina ta, dragul meu, străluceşte şi este suverană prin sine. Nu depinzi de nimeni altcineva, dar eu văd arcul radianţei tale cum atinge arcul radianţei ei. Nu depindeţi unii de alţii, nu cereţi nimic unii de la alţii. Se petrece natural. Nu vă uneşte într-o mare unime, vă uneşte într-o rezonanţă suverană sau independentă care literalmente schimbă acum lumea. Persoană după persoană, unul după altul. (audienţa aplaudă şi ovaţionează)
ENERGIA GHIDĂRII: Nu putem face corpul să aplaude, dar dacă am putea, am face-o, dragă.
DAVID K: Eu caut experienţa, de fapt. Nu prea am întrebări, pentru că înainte să vină întrebarea, deja ştiu multe lucruri.
ADAMUS: Bun.
DAVID K: Dar o parte din mine încă vrea să întrebe, deşi nu e nicio întrebare. Ce naiba e asta? Am senzaţia că vreau să întreb ceva, dar nu e nimic de întrebat. (râsete) Aşa că iată că pun întrebarea asta.
ADAMUS: Vreţi să răspundeţi la asta?
ENERGIA GHIDĂRII: Mintea s-a liniştit în cele din urmă, dragă. Este o stare stranie, nu-i aşa? Noi spunem că atunci când intuiţia este activată şi tu poţi primi tot ceea ce stă în puterea ta să primeşti, iar mintea primeşte emanaţiile şi pulsările de la această înţelepciune, eşti angajat în ceea ce noi numim echilibru. Se simte a fi bine, nu-i aşa?
DAVID K: Da.
ENERGIA GHIDĂRII: Apoi bucură-te, dragă! Lasă bucuria să curgă puţin! (aplauze)
ADAMUS: Bun, mulţumesc. Ai spus totul. Următoarea şi ultima întrebare.
SHAUMBRA 5 (o femeie): Întrebarea mea se referă la inspiraţie. Ce este inspiraţia?
ADAMUS: Ah! Bun.
ENERGIA GHIDĂRII: Oh, dragă, trebuie să spunem Eu Sunt, da? Pentru experimentarea umană a lui Eu Sunt şi pentru expresia conştiinţei, căci voi creaţi conştiinţă, inspiraţia nu este o acţiune. Nu este un gând. Este un puls şi o frecvenţă conectată cu conştiinţa. Iar voi o exprimaţi drept aceste cuvinte minunate, „Eu Sunt”.  Oh, de acum Energia Ghidării o să umble de acolo-acolo spunând: “Eu Sunt, Eu Sunt”, da? (râsete)
ADAMUS: Asta e replica mea. (râsete)
ENERGIA GHIDĂRII: Da, dragă! Dar încă nu umblăm. Exprimarea, ca urmare, în mod creativ în conştiinţă, drept Eu Sunt. Vorbeşte, dragă. Ai multe de oferit despre asta.
ADAMUS: Desigur. Inspiraţia este atunci când conştiinţa, puritatea, nu mai este restricţionată sau ţinută pe loc. Este atunci când puteţi fi în formă fizică şi permiteţi radianţei voastre să iasă fără inhibiţii, fără suprimare. Iar ceea ce se petrece literalmente în această spirală este conştiinţă atât de îndrăgostită de experienţă, atât de îndrăgostită de capacitatea de a fi în această formă, încât pur şi simplu înfloreşte. Aceasta este inspiraţia.
Inspiraţia, definită mai mult din punctul de vedere al fizicii, este atunci când e aşa de multă încântare în sufletul vostru, în fiinţa voastră, încât se deschide, se extinde, înfloreşte şi, ca urmare, atrage un tip diferit de lumină, diferit chiar de cea la care ne refeream noi astăzi, ceva mai devreme. În loc de a fi doar lumină obişnuită – vom intra în asta mai târziu – acum este o rază de lumină diferită. Iar asta aprinde totul într-un fel frumos. Sufletul se îndrăgosteşte şi mai profund de sine, vrea să se exprime şi mai mult.
Cu asta, dragi Shaumbra, ce zi a fost! (audienţa aplaudă) Iar pentru Energia Ghidării şi pentru Kathleen, ştiu că eşti pe acolo, pe undeva, vă mulţumesc pentru că aţi fost cu noi.
ENERGIA GHIDĂRII: Este o onoare şi un privilegiu şi cu mare binecuvântare toţi cei de aici se angajează unii pe alţii şi cu ceea ce este în interiorul lor, dacă pot găsi. În pace, dragilor.
ADAMUS: Într-adevăr. Cu asta, nu vă stresaţi. Amintiţi-vă, totul este în regulă în întreaga creaţie. Cu asta, îmi iau la revedere. Mulţumesc. (audienţa aplaudă)

[1] O rasă de organisme semi-cibernetice din filmul Star-Trek.
[1] În funcţie de pronunţie, poate fi un nume neutru sau poate însemna „puţă”.
[2] Disponibil în limba engleză în Shaumbra Shoppe. Va fi tradus în curând şi în limba română. (n.tr.)

---

---